1Eu, fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci ca unor oameni carnali – ca unor copilași în Cristos.
2V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, căci încă nu puteați s-o primiți. De fapt, nici acum nu puteți,
3pentru că încă sunteți carnali. Atâta vreme cât între voi există invidie și ceartă, oare nu sunteți voi carnali și nu trăiți voi ca orice alt om?
4Când unul zice „Eu sunt al lui Pavel!”, altul „Eu sunt al lui Apollo!”, nu sunteți voi ca și ceilalți oameni?
5Dar ce este Apollo? Și ce este Pavel? Suntem niște slujitori prin care ați crezut și slujim după cum a dat Domnul fiecăruia:
6eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească!
7Așa că, nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească.
8Și cel ce sădește, și cel ce udă sunt una, dar fiecare își va primi răsplata potrivit cu osteneala sa.
9Căci noi suntem împreună lucrători ai lui Dumnezeu, iar voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
10Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un meșter constructor înțelept, eu am pus temelia, iar altul zidește pe ea. Fiecare, dar, să aibă grijă cum zidește pe ea.
11Căci nimeni nu poate pune o altă temelie în afară de Cea care este așezată și Care este Isus Cristos.
12Dacă cineva zidește pe această temelie aur, argint, pietre prețioase, lemn, fân, sau paie,
13lucrarea fiecăruia va deveni vizibilă, căci ziua Domnului o va face cunoscută, fiindcă va fi descoperită în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
14Dacă lucrarea pe care a zidit-o cineva rămâne, el va primi o răsplată.
15Dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea; cât despre sine însuși, el va fi mântuit, dar așa, ca prin foc.
16Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?
17Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, pe acesta îl va distruge Dumnezeu! Căci templul lui Dumnezeu, care sunteți voi, este sfânt!
18Să nu se înșele nimeni! Dacă vreunul dintre voi se crede înțelept în veacul acesta, să devină „nebun”, ca să ajungă înțelept!
19Căci înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu, fiindcă scris este:
El este Cel ce-i prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.
20Și iarăși:
Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți;
știe că sunt deșarte.
21De aceea nimeni să nu se laude cu oamenii, căci toate sunt ale voastre:
22fie Pavel, fie Apollo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile prezente, fie cele viitoare – toate sunt ale voastre,
23voi sunteți ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
