Evrei 12 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Disciplina administrată de Dumnezeu

1Astfel dar, și noi, fiindcă avem împrejurul nostru un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară cu atâta ușurință și să alergăm cu perseverență în cursa ce ne stă înainte.

2Să privim țintă la Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței, adică la Isus, Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, a disprețuit rușinea și S-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.

3Gândiți-vă bine la Cel ce a îndurat din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă descurajați, slăbind în sufletele voastre.

4Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge luptând împotriva păcatului

5și ați uitat sfatul care vi se adresează ca unor fii:

„Fiul Meu, nu lua cu ușurință pedeapsa Domnului,

nici nu te descuraja când ești mustrat de El!

6Căci Domnul îl pedepsește pe cel pe care-l iubește

și îl pedepsește pe orice fiu

pe care-l primește.”

7Spre disciplinarea voastră, răbdați! Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care tatăl nu-l pedepsește?

8Dar dacă sunteți scutiți de pedeapsa de care toți au parte, atunci sunteți copii nelegitimi, și nu fii!

9De altfel, noi i-am avut pe părinții noștri după trup care ne disciplinau și, totuși, i-am respectat; oare nu ne vom supune cu atât mai mult Tatălui duhurilor și să trăim?

10Ei ne pedepseau pentru puține zile, după cum apreciau ei, dar Dumnezeu ne disciplinează spre binele nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui.

11Orice disciplinare nu pare să fie pe moment o bucurie ci, dimpotrivă, o întristare. Mai târziu, însă, aceasta aduce celor care au fost instruiți prin ea, rodul dătător de pace al dreptății.

12De aceea întăriți-vă mâinile obo­site și genunchii fără vlagă!

13Croiți cărări drepte pentru picioarele voastre, așa încât piciorul șchiop să nu fie scrântit, ci mai degrabă să fie vindecat.

Avertizare împotriva respingerii harului lui Dumnezeu

14Urmăriți pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!

15Vegheați ca nimeni să nu fie lipsit de harul lui Dumnezeu; ca nu cumva vreo rădăcină de amărăciune să dea lăstari, să vă tulbure și, prin aceasta, mulți să fie întinați.

16Vegheați să nu fie între voi vreun desfrânat sau lumesc ca Esau, care, în schimbul unei mâncări, și-a vândut dreptul de întâi născut.

17Știți că, mai târziu, când a dorit să obțină binecuvântarea ca moștenire, a fost respins, deși a căutat-o cu lacrimi; căci n-a mai găsit loc de schimbare.

18Voi nu v-ați apropiat de un munte care poate fi atins și care este cuprins de foc, nici de negură, nici de beznă, nici de furtună,

19nici de sunetul unei trâmbițe, nici de răsunetul cuvintelor la auzul căruia cei care l-au auzit au cerut să nu li se mai spună niciun cuvânt.

20(Căci nu puteau suferi ceea ce li se poruncise: „Chiar dacă un animal se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre!”

21Atât de înfricoșătoare era priveliștea, încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur.”)

22Ci voi v-ați apropiat de Muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui Viu, de Ierusalimul ceresc, de zeci de mii de îngeri, de adunarea de sărbătoare,

23de biserica celor întâi născuți care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor drepți ajunși la desăvârșire,

24de Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, și de sângele stropirii care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.

25Aveți grijă ca nu cumva să-L respingeți pe Cel care vorbește. Căci dacă n-au scăpat cei care L-au respins pe Cel ce i-a înștiințat pe pământ, cu atât mai puțin vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce ne înștiințează din ceruri,

26al Cărui glas a zguduit atunci pământul. Acum, însă, El a promis, zicând: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul.”

27Acest „încă o dată” indică spre schimbarea lucrurilor clătinate, adică a celor create, așa încât să rămână doar cele ce nu se clatină.

28De aceea, fiindcă primim o Împărăție de neclătinat, să fim recunoscători și să-I aducem lui Dumnezeu, prin aceasta, o închinare plăcută, cu evlavie și teamă,

29fiindcă Dumnezeul nostru este, de asemenea, foc mistuitor!