1Când a încheiat toate aceste cuvinte în auzul poporului, Isus a intrat în Capernaum.
2Robul unui centurion, la care acesta ținea mult, era bolnav, gata să moară.
3Auzind despre Isus, el a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, cerându-I să vină să-l scape pe robul său.
4Aceștia, ajungând la Isus, L-au rugat insistent, zicându-I: „Este vrednic să faci aceasta pentru el,
5fiindcă iubește neamul nostru și sinagoga el ne-a zidit-o!”
6Isus a plecat împreună cu ei și nu era departe de casă când centurionul a trimis niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu!
7De aceea, nici să vin eu însumi la Tine nu m-am considerat vrednic! Ci spune doar un cuvânt și poruncește ca servitorul meu să fie vindecat!
8Căci și eu sunt un om așezat sub autoritate și, având și eu soldați în subordine, îi zic unuia: «Du-te!» și se duce, iar altuia: «Vino!» și vine. Și robului meu îi zic: «Fă asta!» și face.”
9Când a auzit acestea, Isus S-a mirat de el și, întorcându-Se către mulțimea ce-L urma, a zis: „Vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare!”
10Când trimișii s-au întors acasă, l-au găsit pe rob sănătos.
Învierea fiului văduvei din Nain11Îndată după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain și împreună cu El au mers ucenicii Lui și o mare mulțime.
12Cum se apropia de poarta cetății, iată că era dus ca să fie înmormântat un mort, singurul fiu al mamei sale; și ea era văduvă. O mare mulțime din cetate era împreună cu ea.
13Când a văzut-o, Domnului I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu mai plânge!”
14Și apropiindu-Se, a atins sicriul. Cei care-l purtau s-au oprit și El a zis: „Tinere, ție îți zic, scoală-te!”
15Mortul s-a ridicat în șezut și a început să vorbească, iar El i l-a dat mamei lui.
16Pe toți i-a cuprins frica și-L slăveau pe Dumnezeu zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi!” și „Dumnezeu a cercetat pe poporul Său!”
17Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea și regiunea dimprejur.
Trimișii lui Ioan Botezătorul(Mt. 11:2-19)18Ucenicii l-au înștiințat pe Ioan despre toate aceste lucruri.
19Chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a trimis la Domnul, zicând: „Tu ești Cel care trebuie să vină sau să așteptăm pe un altul?”
20Venind la El, ei I-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: «Tu ești Cel care trebuie să vină sau să așteptăm pe un altul?»”
21Chiar în ceasul acela Isus îi vindecase pe mulți de boli și suferințe, de duhuri rele, iar multor orbi le-a dăruit vederea.
22El le-a răspuns: „Mergeți și istorisiți-i lui Ioan ceea ce ați văzut și ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții învie, iar săracilor li se vestește Evanghelia.
23Ferice de cel ce nu se poticnește în Mine.”
24După ce trimișii lui Ioan au plecat, El a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie clătinată de vânt?
25Atunci, ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine strălucitoare și trăiesc în desfătare sunt în palate!
26Totuși, ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet!
27Acesta este cel despre care s-a scris:
«Iată, îl trimit pe mesagerul Meu înaintea feței Tale.
El Îți va pregăti calea
înaintea Ta.»
28Vă spun că, între cei născuți din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan. Totuși, cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.
29Tot poporul, când l-a auzit, chiar și vameșii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu prin faptul că au fost botezați cu botezul lui Ioan.
30Dar fariseii și învățătorii Legii au respins planul lui Dumnezeu cu privire la ei, prin faptul că nu s-au lăsat botezați de el.
31Așadar, cu ce-i voi asemăna pe oamenii acestei generații? Cu cine se aseamănă?
32Sunt asemenea unor copii care stau în piață și strigă unii către alții:
«V-am cântat din fluier
dar nu ați dansat!
V-am cântat de jale,
dar nu v-ați bocit!»
33Căci Ioan Botezătorul nu a venit nici mâncând pâine, nici bând vin și voi ziceți: «Are demon!»
34A venit Fiul Omului mâncând și bând, iar voi ziceți: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor!»
35Totuși, înțelepciunea a fost găsită dreaptă de toți fiii ei!”
Femeia păcătoasă36Unul dintre farisei L-a invitat pe Isus să ia masa împreună cu el. El a intrat în casa fariseului și S-a așezat la masă.
37Și iată că în cetate era o anumită femeie, o păcătoasă. Auzind că El stă la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu parfum
38și, cum stătea înapoia Lui, la picioarele Lui și plângea, a început să-I ude picioarele cu lacrimi și să I le șteargă cu părul capului ei; și-I săruta picioarele și le ungea cu parfum.
39Când a văzut fariseul care L-a invitat, și-a zis în sinea lui: „Dacă acesta ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care Îl atinge; ar ști că este o păcătoasă.”
40Isus i-a zis: „Simone, am să-ți spun ceva!” Și el I-a zis: „Spune, Învățătorule!”
41„Un cămătar avea doi datornici: unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci.
42Fiindcă nu aveau cu ce să plătească, el i-a iertat pe amândoi. Așadar, care dintre ei îl va iubi cel mai mult?”
43Simon i-a răspuns: „Consider că cel căruia i s-a iertat cel mai mult!” Isus i-a zis: „Corect ai judecat!”
44Și, întorcându-Se spre femeie, i-a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu mi-ai dat apă pentru picioare, dar ea mi-a udat picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul ei.
45Tu o sărutare nu Mi-ai dat, dar ea, de când am intrat, nu a încetat să-Mi sărute picioarele.
46Capul nu Mi l-ai uns cu ulei, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum.
47De aceea îți spun: Păcatele ei cele multe sunt iertate; încât a iubit mult. Celui ce i se iartă puțin, iubește puțin!”
48Apoi i-a zis femeii: „Păcatele îți sunt iertate!”
49Cei care stăteau la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta care iartă și păcatele?”
50Dar El i-a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit! Du-te în pace!”
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
