Apocalipsa 14 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Mielul și cei o sută patruzeci și patru de mii

1Apoi am privit și, iată, Mielul stătea pe Muntele Sion, iar împreună cu El erau o sută patruzeci și patru de mii care aveau scris pe frunțile lor Numele Lui și Numele Tatălui Lui.

2Și am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape și ca bubuitul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al unor cântăreți cu lăuta, care cântă cu lăutele lor.

3Ei cântau o cântare nouă înaintea tronului, înaintea celor patru ființe vii și înaintea bătrânilor. Și nimeni nu putea să învețe cântarea, decât cei o sută patruzeci și patru de mii care fuseseră răscumpărați de pe pământ.

4Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci și-au păstrat fecioria. Ei sunt cei care-L urmează pe Miel oriunde merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni ca prim rod pentru Dumnezeu și pentru Miel.

5În gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină.Mesajele celor trei îngeri

6Și am văzut un alt înger zburând în înaltul cerului. Avea de vestit o Evanghelie veșnică celor ce locuiesc pe pământ: fiecărui neam, fiecărei seminții, fiecărei limbi și fiecărui popor.

7El zicea cu glas puternic:

„Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, fiindcă a sosit ceasul judecății Lui! Închinați-vă Celui care a făcut cerul, pământul, marea și izvoarele apelor!”

8Și a urmat un alt înger, al doilea, care zicea:

„A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a dat să bea tuturor neamurilor din vinul desfrâului ei pătimaș.”

9Un alt înger, al treilea, le-a urmat și zicea cu glas puternic:

„Dacă se închină cineva fiarei și chipului ei și primește un semn pe fruntea sau pe mâna lui,

10va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat nediluat în paharul mâniei Lui și va fi chinuit în foc și pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului.

11Fumul chinului lor se va ridica în vecii vecilor. Și nu vor avea odihnă nici ziua, nici noaptea, cei ce se închină fiarei și chipului ei, sau oricine primește semnul numelui ei.

12Aici este răbdarea sfinților, adică a celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Isus.

13Și am auzit un glas din cer zicând: „Scrie: Ferice de morții care, de acum încolo, mor în Domnul. Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi însoțesc.”

14Am privit și iată că era un nor alb, iar, șezând pe nor, era cineva asemenea unui fiu al omului. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână o seceră ascuțită.

15Și un alt înger a ieșit din Templu, strigând cu glas puternic către cel ce ședea pe nor:

„Trimite-ți secera și seceră, fiindcă a sosit ceasul să seceri, căci secerișul pământului este copt!”

16Atunci cel ce ședea pe nor și-a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat.

17Și un alt înger a ieșit din Templul care era în cer, având și el o seceră ascuțită.

18Apoi un alt înger, care avea autoritate asupra focului, din altar și a strigat cu glas puternic către cel care avea secera ascuțită, zicând: „Trimite-ți secera ta ascuțită și culege ciorchinii din via pământului, căci strugurii ei s-au copt.”

19Și îngerul și-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului și a aruncat ciorchinii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

20Teascul a fost călcat în picioare în afara cetății și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanță de o mie șase sute de stadii.