1În Biserica din Antiohia erau câțiva profeți și învățători: Barnaba, Simeon – numit și Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod, și Saul.
2În timp ce slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!”
3Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.
Apostolii predică în Cipru4Așadar, fiind trimiși de Duhul Sfânt, ei au coborât la Seleucia, iar de acolo au călătorit pe mare spre Cipru.
5Când au ajuns în Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau pe Ioan ca slujitor.
6Străbătând toată insula până la Pafos, au găsit un iudeu pe nume Bar-Isus – magician și profet mincinos –
7care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, un bărbat înțelept. Acesta, chemându-i pe Barnaba și pe Saul, dorea să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
8Dar Elima, vrăjitorul – căci așa se traduce numele lui – li se împotrivea, căutând să-l întoarcă pe proconsul de la credință.
9Însă Saul, numit și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el
10și i-a zis: „O, fiu al diavolului, dușman a tot ce este drept, plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, nu vei înceta oare să strâmbi căile drepte ale Domnului?
11Acum iată că mâna Domnului este împotriva ta; vei fi orb și nu vei mai vedea soarele pentru o vreme!” Îndată ceață și întuneric au căzut peste el și, bâjbâind primprejur, căuta pe cineva să-l ducă de mână.
12Atunci, văzând ce s-a întâmplat, proconsulul a crezut, fiind uimit de învățătura Domnului.
Pavel și Barnaba în Antiohia Pisidiei13Plecând din Pafos pe mare, Pavel și cei care erau cu el au ajuns la Perga Pamfiliei. Dar Ioan, părăsindu-i, s-a întors la Ierusalim.
14Ei, însă, au plecat din Perga și au ajuns la Antiohia Pisidiei. În ziua sabatului au intrat în sinagogă și s-au așezat.
15După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: „Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiți!”
16Ridicându-se și făcând un semn cu mâna, Pavel a zis:
„Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați!
17Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe părinții noștri. El a înălțat poporul acesta în timpul șederii lor în țara Egiptului și l-a scos din ea cu braț puternic.
18Timp de aproape patruzeci de ani le-a răbdat purtarea în pustiu
19și, după ce a nimicit șapte popoare în țara Canaan, le-a dat lor ca moștenire țara acestora.
20Totul a durat cam patru sute și cincizeci de ani. Și, după acestea, El le-a dat judecători până la profetul Samuel.
21De aici încolo, au cerut un rege și Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiș, un bărbat din seminția lui Beniamin.
22După ce l-a înlăturat, le-a ridicat ca rege pe David, despre care El Însuși a mărturisit: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va face în totul voia Mea.»
23Din sămânța acestuia, Dumnezeu i-a ridicat lui Israel, conform promisiunii, un Mântuitor – pe Isus.
24Înainte de arătarea publică a lui Isus, Ioan a predicat întregului popor Israel un botez al pocăinței.
25Pe când își încheia alergarea, Ioan spunea: «Cine credeți voi că sunt eu? Nu sunt eu Acela, ci iată că după mine vine Cel căruia nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele din picioare.»
26Fraților, fii ai neamului lui Avraam și aceia dintre voi care sunteți temători de Dumnezeu, să știți că nouă ne-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.
27Căci cei care locuiesc în Ierusalim și mai-marii lor, nu L-au recunoscut și, condamnându-L, au împlinit, de fapt, scrierile profeților care sunt citite în fiecare zi de sabat.
28Și, măcar că nu i-au găsit nicio vină de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare.
29După ce au împlinit tot ce fusese scris cu privire la El, L-au dat jos de pe lemn și L-au așezat într-un mormânt,
30dar Dumnezeu L-a înviat din morți.
31Timp de mai multe zile, El S-a arătat celor care veniseră împreună cu El din Galileea în Ierusalim și care acum sunt martorii Lui înaintea poporului.
32Și noi vă aducem vestea bună că promisiunea făcută părinților noștri
33a fost împlinită de Dumnezeu pentru noi, copiii lor, prin învierea lui Isus, după cum stă scris și în al doilea psalm:
«Tu ești Fiul Meu,
astăzi Te-am născut!»
34Dar, despre faptul că L-a înviat din morți fără să se mai întoarcă la putrezire, El spusese în felul următor:
«Vă voi da promisiunile sfinte și vrednice de crezare, făcute lui David.»
35De aceea mai zice în alt psalm:
«Nu vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea.»
36David, într-adevăr, după ce a slujit propriei generații după planul lui Dumnezeu a adormit, a fost așezat lângă părinții săi și a văzut putrezirea.
37Dar Cel pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea.
38Așadar, fraților, să știți că în El vi se vestește iertarea de păcate; iar de tot ce nu ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise,
39prin El oricine crede este îndreptățit.
40Vedeți, așadar, să nu se întâmple ceea ce fusese spus în Profeți:
41«Priviți, disprețuitorilor!
Mirați-vă și ascundeți-vă!
Căci Eu fac o lucrare în zilele voastre,
o lucrare pe care n-o veți crede
chiar dacă v-ar povesti-o cineva!»”
42Pe când ieșeau ei, cei adunați îi rugau să le vorbească aceste cuvinte și în sabatul următor.
43După ce s-a eliberat sinagoga, mulți iudei și prozeliți devotați au mers după Pavel și Barnaba care, adresându-li-se, îi îndemnau să rămână statornici în harul lui Dumnezeu.
44În sabatul următor, aproape toată cetatea era adunată să asculte Cuvântul Domnului.
45Dar iudeii, văzând mulțimile, s-au umplut de invidie și vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, defăimându-l.
46Pavel și Barnaba au vorbit cu îndrăzneală, zicând: „Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu, dar, întrucât îl respingeți și singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.
47Căci așa ne-a poruncit Domnul:
«Te-am rânduit ca o lumină neamurilor,
să duci mântuirea până la marginile pământului.»”
48Auzind acestea, neamurile se bucurau și dădeau cinste Cuvântului Domnului. Și toți câți au fost desemnați pentru viață veșnică au crezut.
49Cuvântul Domnului se răspândea prin tot ținutul.
50Iudeii, însă, au întărâtat femeile religioase și cu influență și oamenii de frunte ai cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Pavel și Barnaba și i-au alungat din hotarele lor.
51Ei, însă, au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au plecat în Iconia.
52Iar ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
