Apocalipsa 12 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Femeia și balaurul

1Un semn mare a fost văzut în cer: o femeie învăluită în soare, având sub picioarele ei luna, iar pe capul ei o coroană din douăsprezece stele.

2Era însărcinată și striga în durerile nașterii, chinuindu-se să nască.

3A mai fost văzut și un alt semn în cer: iată, era un mare balaur roșu, având șapte capete și zece coarne, iar pe capetele lui șapte diademe.

4Coada lui trăgea a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pământ. Balaurul stătea înaintea femeii care era gata să nască, așa încât, atunci când va naște, să-i înghită copilul.

5Ea a născut un copil de parte bărbătească, pe Cel ce urma să păstorească toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său.

6Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca s-o hrănească acolo timp de o mie două sute șaizeci de zile.

7Și în cer a avut loc un război: Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul, iar balaurul s-a luptat alături de îngerii lui.

8Dar n-a putut să învingă și nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer.

9Așadar, balaurul cel mare a fost aruncat jos – el, șarpele cel vechi care se numește Diavolul și Satan, cel care amăgește întreaga omenire – a fost aruncat pe pământ și îngerii lui au fost aruncați împreună cu el.

10Și am auzit un glas puternic în cer, zicând:

„Acum a venit mântuirea și puterea

și împărăția Dumnezeului nostru

și autoritatea Cristosului Său,

fiindcă acuzatorul fraților noștri

– cel care îi acuza zi și noapte înaintea Dumnezeului nostru –

a fost aruncat jos.

11Ei l-au învins prin sângelui Mielului

și prin cuvântului mărturiei lor.

Și nu și-au iubit viața până la moarte.

12De aceea veseliți-vă, ceruri,

și voi, cei ce locuiți în ele!

Dar vai de voi, pământ și mare,

căci a coborât diavolul la voi,

cuprins de o mare mânie,

știind că mai are puțină vreme!”

13Când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.

14Dar femeii i s-au dat cele două aripi ale vulturului celui mare, așa încât să poată zbura în pustiu, la locul ei, acolo unde este hrănită o vreme, vremi și jumătate de vreme, departe de fața șarpelui.

15Însă șarpele a aruncat din gura lui, în urma femeii, apă ca un râu, ca să o facă să fie luată de râu.

16Dar pământul i-a venit în ajutor femeii: și-a deschis gura și a înghițit râul pe care l-a aruncat balaurul din gura lui.

17Așadar, balaurul s-a mâniat pe femeie și s-a dus să se războiască cu ceilalți urmași ai ei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus.

18Apoi balaurul a stat pe nisipul mării.