Luca 20 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Autoritatea lui Isus(Mt. 21:23-27; Mc. 11:27-33)

1Într-una din zile, în timp ce învăța poporul în Templu și vestea Evanghelia, erau de față mai-marii preoților și cărturarii, împreună cu bătrânii poporului.

2Aceștia I-au zis: „Spune-ne cu ce autoritate faci aceste lucruri sau cine Ți-a dat această autoritate?”

3El le-a răspuns: „Vă voi pune și Eu o întrebare. Spuneți-mi:

4botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?”

5Ei însă au vorbit între ei: „Dacă zicem: «Din cer!», ne va întreba: «De ce nu l-ați crezut?»

6Iar dacă zicem: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că ei sunt convinși că Ioan a fost un profet.”

7Așadar, au răspuns că nu știu de unde era.

8Atunci Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri!”

Parabola viticultorilor(Mt. 21:33-46; Mc. 12:1-12)

9Apoi a început să spună poporului această parabolă: „Un om a plantat o vie și a arendat-o unor lucrători, apoi a plecat într-o călătorie pentru un timp îndelungat.

10La vremea roadelor, a trimis un rob la lucrători ca să-i dea partea lui din rodul viei. Dar lucrătorii viei l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

11A trimis din nou un alt rob, dar și pe acesta l-au bătut, l-au tratat cu dispreț și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

12A mai trimis un al treilea rob, dar și pe acesta l-au rănit și l-au alungat.

13Atunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu cel preaiubit! Poate că pe el îl vor respecta!»

14Când l-au văzut, lucrătorii viei au zis unii către alții: «Acesta este moștenitorul! Haideți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră!»

15Și, scoțându-l afară din vie, l-au ucis. Așadar, ce le va face acestora stăpânul viei?

16Va veni și-i va nimici pe acești lucrători, iar via o va da altora.” Auzind ei acestea, au zis: „Să nu se întâmple asta niciodată!”

17Dar El, privindu-i, a zis: „Ce înseamnă, atunci, acest cuvânt care a fost scris:

Piatra pe care au respins-o zidarii

a ajuns să fie piatra din capul unghiului.?

18Oricine cade pe piatra aceea va fi sfărâmat în bucăți, iar pe cel peste care s-ar întâmpla să cadă ea, îl va spulbera.”

19Cărturarii și mai-marii preoților au căutat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, căci au priceput că împotriva lor spusese El această parabolă, dar s-au temut de popor.

Tributul plătit Cezarului(Mt. 22:15-22; Mc. 12:13-17)

20Aceștia L-au urmărit îndeaproape și au trimis niște iscoditori care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și a autorității guvernatorului.

21Ei L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni corect, că nu cauți la fața omului, ci îi înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.

22Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu?”

23Dându-Și seama de viclenia lor, El le-a zis:

24„Arătați-Mi un dinar! Ale cui sunt chipul și inscripția?” „Ale Cezarului!”, au răspuns ei.

25Atunci le-a zis: „Dați, așadar, Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

26Astfel, n-au fost în stare să-L prindă cu vorba înaintea poporului și, mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere(Mt. 22:23-33; Mc. 12:18-27)

27Câțiva dintre saduchei, care susțin că nu este înviere, au venit la El și L-au întrebat:

28„Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă se întâmplă să moară fratele cuiva, cel mort fiind însurat, dar fără copii, fratele lui să-i ia soția și să-i ridice fratelui său urmași.

29Erau, dar, șapte frați. Primul s-a însurat, dar a murit fără copii.

30Tot așa s-a întâmplat și cu al doilea,

31iar cel de-al treilea a luat-o de soție. La fel s-a întâmplat cu toți șapte: au murit și n-au lăsat în urmă copii.

32În cele din urmă a murit și femeia.

33Așadar, la înviere, a căruia dintre ei va fi ea soție? Căci toți șapte au avut-o de soție!”

34Isus le-a răspuns: „Copiii acestui veac se însoară și se mărită!

35Dar cei considerați vrednici să aibă parte de veacul acela și de învierea din morți nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita,

36pentru că nu mai pot muri; de acum, ei sunt ca îngerii, sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii!

37Că morții învie a arătat chiar Moise în textul despre rug, când Îl numește pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.

38Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii!”

39Unii dintre cărturari I-au zis: „Învățătorule, bine ai spus!”

40și nu îndrăzneau să-L mai întrebe nimic.

Al cui fiu este Cristosul?(Mt. 22:41-46; Mc. 12:35-37)

41Isus i-a întrebat: „Cum spun ei că Cristos este fiul lui David?

42Căci David însuși spune în Cartea Psalmilor:

Domnul a zis Domnului Meu,

«Șezi la dreapta Mea,

43până când voi pune pe dușmanii Tăi ca reazem al picioarelor Tale!»

44Așadar, David îl numește Domn; atunci, cum este El fiul lui?

Acuze aduse cărturarilor(Mt. 23:1-36; Mc. 12:38-40; Lc. 11:37-54)

45În timp ce tot poporul Îl asculta, le-a zis ucenicilor:

46„Păziți-vă de cărturarii cărora le place să umble în robe lungi, care iubesc saluturile din piețe, scaunele din față în sinagogi și locurile de cinste la mese.

47Cu nesaț mănâncă averea văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o și mai aspră pedeapsă.”