Faptele apostolilor 27 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Călătoria lui Pavel spre Roma

1Când s-a hotărât că vom călători pe mare spre Italia, l-au predat pe Pavel și pe alți câțiva deținuți în grija unui centurion pe nume Iulius, din cohorta Augusta.

2După ce ne-am îmbarcat într-o corabie din Adramit care era gata să plece spre câteva porturi din Asia, am ridicat ancora. Împreună cu noi era și Aristarh, un macedonean din Tesalonic.

3A doua zi am ajuns la Sidon. Iulius s-a purtat prietenos cu Pavel și l-a lăsat să meargă la prietenii lui pentru a primi îngrijire.

4Am plecat de acolo și am navigat la adăpostul Ciprului, din cauza vânturilor care ne erau potrivnice.

5Străbătând largul mării de-a lungul coastei Ciliciei și Pamfiliei, am ajuns la Mira în Licia.

6Acolo centurionul a găsit o corabie din Alexandria care se îndrepta spre Italia și ne-a îmbarcat pe ea.

7Timp de mai multe zile am înaintat încet și cu greutate și am ajuns față în față cu Cnidus. Pentru că vântul nu ne-a lăsat să ne apropiem de țărm, am plutit de-a lungul coastei insulei Creta, pe lângă Capul Salmona.

8Trecând cu greu de el, am ajuns la un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape cetatea Lasea.

9Trecuse multă vreme și, întrucât călătoria a devenit periculoasă fiindcă trecuse deja și postul, Pavel i-a îndemnat:

10„Oamenilor, văd că această călătorie se anunță a fi cu primejdii și cu multă pierdere, nu numai pentru marfă și corabie, ci și pentru viețile noastre.”

11Dar centurionul a fost mai degrabă convins de cârmaciul corabiei și de proprietarul ei, decât de spusele lui Pavel.

12Întrucât portul nu era potrivit pentru iernat, cei mai mulți au hotărât să plecăm de acolo și, dacă s-ar putea, să ajungem și să iernăm la Fenix, un port al Cretei cu deschidere spre vânturile Libos și Chorus.

Furtună pe mare

13Bătând un vânt ușor dinspre sud, ei au crezut că-și pot atinge scopul și, ridicând ancora, pluteau foarte aproape de țărm, de-a lungul Cretei.

14Dar nu după mult timp, a început să bată dinspre insulă un vânt năpraznic, numit Eurachilon.

15Corabia a fost smulsă și, neputând să se împotrivească vântului, ne-am lăsat purtați de el.

16Trecând repede, la adăpostul unei insule numită Cauda, am reușit cu greu să ținem sub control barca.

17După ce au ridicat-o, au folosit niște frânghii pentru a încinge corabia pe dedesubt. Temându-se să nu naufragieze în Sirte, au coborât pânzele și astfel au fost purtați de vânt.

18Fiind puternic izbiți de furtună, în ziua următoare au început să arunce încărcătura,

19iar în a treia zi, cu mâinile lor au aruncat uneltele corabiei.

20După ce timp de mai multe zile nu s-a arătat nici soarele nici stelele, iar o furtună deloc mică ne presa din greu, am început să pierdem orice speranță că vom fi salvați.

21Trecuse mult timp de când oamenii nu mai mâncaseră. Atunci Pavel a stat în mijlocul lor și a spus: „Bărbaților, trebuia să mă fi ascultat pe mine și să nu fi plecat din Creta; am fi fost scutiți de această primejdie și pierdere.

22Acum, însă, vă îndemn să prindeți curaj, căci niciunul din voi nu-și va pierde viața, doar corabia se va pierde.

23Căci un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparțin și pe Care Îl slujesc a stat lângă mine azi-noapte,

24spunându-mi: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului. Iată că Dumnezeu ți-a dat în dar pe toți cei care călătoresc împreună cu tine.»

25De aceea, bărbaților, prindeți curaj căci am încredere în Dumnezeu că va fi întocmai cum mi s-a spus.

26Dar trebuie să naufragiem pe o insulă!”

27În cea de-a paisprezecea noapte, pe când eram purtați de vânt prin Adriatica, către miezul nopții, corăbierii credeau că se apropie de un țărm.

28Măsurând adâncimea apei, au găsit că era de douăzeci de stânjeni. Mergând puțin mai departe, au măsurat-o din nou și au găsit cincisprezece stânjeni.

29Temându-se să nu dăm peste locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă și se rugau să se facă ziuă.

30Întrucât corăbierii au căutat să fugă de pe corabie și au coborât barca de salvare în mare, pretinzând că vor să arunce niște ancore de la proră,

31Pavel a spus centurionului și soldaților: „Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu veți putea să vă salvați!”

32Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii și au lăsat-o să cadă.

33Chiar înainte de a se face ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toți să mănânce, spunând: „Este a paisprezecea zi astăzi de când stați în așteptare flămânzi, fără să fi pus ceva în gură.

34De aceea vă îndemn să mâncați, pentru că lucrul acesta este spre salvarea voastră. Căci niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde.”

35După ce a spus aceste cuvinte, a luat pâine, a mulțumit lui Dumnezeu în prezența tuturor și, frângând-o, a început să mănânce.

36Toți au prins curaj și au mâncat și ei.

37Eram de toți două sute șaptezeci și șase de suflete în corabie.

38După ce s-au săturat, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.

Naufragiul

39Când s-a făcut ziuă, n-au recunoscut uscatul. Au zărit, însă, un mic golf având țărmul nisipos, spre care aveau de gând, dacă ar fi putut, să îndrepte corabia.

40Au tăiat frânghiile ancorelor și le-au lăsat în mare. Totodată, dezlegând frânghiile cârmei și ridicând pânza cea mică în bătaia vântului, au început să se îndrepte spre țărm.

41Dând peste un banc de nisip, ei au împotmolit corabia. Prora s-a înfipt și a rămas înțepenită, iar pupa a fost sfărâmată de forța valurilor.

42Sfatul soldaților a fost să-i ucidă pe deținuți, ca nu cumva să scape vreunul înotând.

43Însă centurionul, dorind să-l scape pe Pavel, le-a împiedicat planul și a poruncit celor care pot să înoate să se arunce primii în apă și să se îndrepte spre țărm,

44iar ceilalți să-i urmeze, unii pe scânduri, alții pe câte ceva din corabie. Și așa s-a făcut că toți au ajuns în siguranță pe uscat.