Faptele apostolilor 26 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Pavel se apără înaintea lui Agripa

1Agripa i-a zis lui Pavel: „Ți se permite să te aperi!” Atunci Pavel a întins mâna și a început să se apere:

2„Rege Agripa, mă consider fericit că urmează să mă apăr astăzi înaintea ta de toate acuzațiile pe care mi le aduc iudeii,

3mai ales că tu ești un bun cunoscător al tuturor obiceiurilor, dar și al neînțelegerilor care sunt printre iudei. De aceea te rog să mă asculți cu răbdare.

4Toți iudeii cunosc felul meu de a trăi încă din tinerețe, căci de la început am trăit în mijlocul neamului meu, chiar în Ierusalim.

5Ei mă cunosc de multă vreme și, dacă vor, pot mărturisi că am trăit ca fariseu, după cea mai strictă grupare a religiei noastre.

6Și acum sunt judecat pentru nădejdea în promisiunea făcută de Dumnezeu părinților noștri,

7promisiune pe care cele douăsprezece seminții ale noastre speră să o primească slujindu-I cu sârguință zi și noapte. Pentru nădejdea aceasta sunt acuzat de iudei, rege Agripa!

8De ce vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții?

9Într-adevăr, eu m-am gândit că ar trebui să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret.

10Ceea ce am și făcut în Ierusalim! Cu autoritatea primită de la mai-marii preoților, pe mulți dintre sfinți i-am închis în închisori și, când au fost condamnați la moarte, mi-am dat și eu votul.

11Prin toate sinagogile, deseori pedepsindu-i, căutam să-i fac să rostească blasfemii și, fiind peste măsură de furios pe ei, i-am persecutat până și în cetățile din afară.

Pavel istorisește convertirea sa

12Mergând în acest scop la Damasc, cu autoritate și mandat de la mai-marii preoților,

13pe la amiază, rege Agripa, am văzut pe drum o lumină din cer, mai puternică decât cea a soarelui, care strălucea în jurul meu și al celor ce mergeau împreună cu mine.

14Noi toți am căzut la pământ, iar eu am auzit un glas care-mi vorbea în limba ebraică: «Saule, Saule, de ce Mă persecuți? Îți este greu să lovești cu piciorul în țepușe!»

15Și eu am spus: «Cine ești Tu, Doamne?» Domnul mi-a răspuns: «Eu sunt Isus pe care tu Îl persecuți.

16Dar ridică-te și stai în picioare, căci pentru aceasta M-am arătat ție ca să te rânduiesc slujitor și martor al lucrurilor în care M-ai văzut și al celor în care Mă voi arăta ție.

17Te voi izbăvi de poporul tău și de neamurile la care te trimit,

18ca să le deschizi ochii și să se întoarcă din întuneric la lumină și de sub autoritatea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor și moștenire alături de cei care sunt sfințiți prin credința în Mine.»

Mărturia lui Pavel înaintea iudeilor și a neamurilor

19De aceea, rege Agripa, nu am fost neascultător față de viziunea cerească,

20ci le-am vestit mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim și din toată regiunea Iudeei și neamurilor să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând fapte vrednice de pocăință.

21Pentru aceste lucruri m-au prins iudeii pe când mă aflam în Templu și au încercat să mă ucidă.

22Dar, primind ajutor de la Dumnezeu, am rămas în picioare până în ziua aceasta, mărturisind la mic și mare, fără să spun altceva decât ceea ce profeții și Moise au spus că urmează să se întâmple:

23anume, că Cristosul trebuia să sufere și că, fiind primul care va învia din morți, este gata să vestească lumina atât poporului nostru, cât și neamurilor.”

Pavel îl provoacă pe Agripa să creadă

24În timp ce el rostea aceste cuvinte în apărarea sa, Festus a spus cu voce tare: „Ți-ai ieșit din minți, Pavele! Multa ta învățătură te duce la nebunie!”

25Dar Pavel i-a răspuns: „Nu sunt nebun, preaalesule Festus, ci rostesc cuvinte pline de adevăr și bine cumpănite.

26Căci regele, căruia îi vorbesc cu îndrăzneală, știe aceste lucruri. Sunt convins că nici­unul din aceste lucruri nu-i este ascuns, căci nimic nu s-a petrecut într-un colț.

27Crezi tu, rege Agripa, în profeți? Știu că crezi!”

28Atunci Agripa i-a zis lui Pavel: „Mai e puțin și mă convingi să mă fac creștin!”

29Și Pavel a zis: „Mă rog lui Dumnezeu ca, mai devreme sau mai târziu, nu doar tu, ci toți cei care mă ascultă astăzi să devină așa cum sunt eu, în afară de lanțurile acestea.”

30Atunci regele s-a ridicat, apoi, guvernatorul, Berenice și cei care stăteau împreună cu ei.

31După ce s-au retras, vorbeau unii cu alții spunând: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanțuri!”

32Și Agripa i-a spus lui Festus: „Omul acesta putea fi eliberat dacă n-ar fi făcut apel la Cezar.”