Evrei 11 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Credința

1Credința este realitatea lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor care nu se văd.

2Căci prin ea cei din vechime au primit o bună mărturie.

3Prin credință înțelegem că Universul a fost creat prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.

4Prin credință I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a primit el mărturia că este drept, când a mărturisit Dumnezeu despre darurile lui, și tot prin ea, deși a murit, el încă vorbește.

5Prin credință a fost strămutat Enoh ca să nu vadă moartea și n-a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl strămutase. Căci, înainte de strămutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.

6Dar fără credință este imposibil să-I fim plăcuți Lui. Căci cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.

7Prin credință Noe, înștiințat fiind cu privire la lucrurile care încă nu se vedeau și cuprins de o teamă sfântă, a pregătit o arcă pentru salvarea familiei lui. Prin aceasta a condamnat el lumea și a ajuns moștenitor al dreptății care se primește prin credință.

8Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care urma să-l primească drept moștenire, a ascultat și a plecat, fără să știe unde se duce.

9Prin credință s-a așezat el în țara promisă, ca într-o țară a altora, locuind în corturi împreună cu Isaac și Iacov – moștenitori împreună cu el ai aceleiași promisiuni.

10Căci aștepta o cetate ce are temelii, al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu.

11Prin credință a primit el putere pentru conceperea unui urmaș – chiar dacă Sara însăși era și el trecut de vârsta potrivită – pentru că L-a considerat credincios pe Cel ce-i făcuse promisiunea.

12Deci, dintr-un singur om, și acesta aproape mort, s-au născut urmași, mulți ca stelele cerului și fără număr ca nisipul de pe țărmul mării.

13Toți aceștia au murit în credință, fără să fi primit lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe și le-au salutat, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ.

14Căci cei ce vorbesc în felul acesta arată că sunt în căutarea unei patrii.

15Într-adevăr, dacă s-ar fi gândit la acea țară de unde au ieșit, ar fi avut timp să se întoarcă în ea,

16dar ei tânjesc după una mai bună, după una cerească. De aceea Dumnezeu nu Se rușinează de ei, ca să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

17Prin credință l-a adus Avraam ca jertfă pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare. Tocmai el, cel ce primise promisiunile, a fost gata să-l aducă drept jertfă pe singurul său fiu;

18el, cel căruia i se spusese: „În Isaac îți va fi chemată o sămânță!”

19Pentru că a considerat că Dumnezeu poate să-l învie chiar și din morți, de acolo, metaforic vorbind, l-a și primit înapoi.

20Prin credință și în vederea lucrurilor viitoare i-a binecuvântat Isaac pe Iacov și pe Esau.

21Prin credință Iacov, când era pe moarte, i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.

22Prin credință Iosif, când era pe moarte, a amintit de exodul fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la osemintele sale.

23Prin credință Moise, după ce s-a născut, a fost ascuns de către părinții săi timp de trei luni, pentru că văzuseră cât de frumos era copilul și nu s-au lăsat înspăimântați de edictul regelui.

24Prin credință Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit „fiul fiicei lui Faraon”,

25alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă parte de plăcerea trecătoare a păcatului.

26El considera că disprețul suferit pentru Cristos este o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că și-a îndreptat privirea spre răsplată.

27Prin credință a părăsit el Egiptul fără să se teamă de furia regelui, pentru că a rămas neclintit, ca unul care Îl vede pe Cel Nevăzut.

28Prin credință a instituit el Paștele și a făcut stropirea sângelui, ca Nimicitorul să nu-i atingă pe întâii lor născuți.

29Prin credință au trecut ei Marea Roșie ca pe uscat, ceea ce au încercat și egiptenii, dar au fost înghițiți.

30Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate timp de șapte zile.

31Prin credință n-a pierit desfrânata Rahav împreună cu cei neascultători, fiindcă primise iscoadele cu pace.

32Și ce să mai zic? Căci nu mi-ar ajunge timpul ca să povestesc de­spre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, despre David, Samuel și despre profeți.

33Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au obținut cele promise, au închis gurile leilor,

34au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, au fost întăriți în slăbiciune, au devenit puternici în război, au pus pe fugă oștirile străine.

35Unele femei și-au primit înapoi morții înviați. Alții, însă, au fost torturați și n-au acceptat eliberarea, ca să obțină o înviere mai bună.

36Alții au avut parte de batjocuri și biciuiri, ba chiar de lanțuri și închisoare.

37Au fost omorâți cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, uciși cu sabia. Au pribegit îmbrăcați în piei de oaie și-n piei de capră, fiind lipsiți, apăsați, chinuiți.

38Ei, de care lumea nu era vrednică, au pribegit prin pustiuri și munți, prin peșteri și crăpăturile pământului.

39Și toți aceștia, cu toate că au primit o bună mărturie pentru credința lor, n-au primit ce li se promisese,

40fiindcă Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie făcuți ei desăvârșiți fără noi.