Marcu 4 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Parabola semănătorului(Mt. 13:1-9; Lc. 8:4-8)

1Isus a început să-i învețe din nou lângă mare. Și s-a adunat o mare mulțime la El, așa încât a urcat și a șezut într-o barcă, pe mare, iar toată mulțimea era lângă mare, pe țărm.

2El îi învăța multe lucruri în parabole și, în învățătura pe care le-o dădea, le spunea:

3„Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene.

4Și, în timp ce semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum. Au venit păsările și au mâncat-o.

5O altă parte a căzut pe un loc pietros unde n-avea mult pământ. A răsărit îndată pentru că nu avea pământ adânc.

6Dar, când s-a ridicat soarele, s-a ofilit și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.

7O altă parte a căzut între spini. Spinii au crescut și au înăbușit-o, iar ea nu a dat rod.

8Alte semințe, însă, au căzut în pământ bun și au început să dea rod, crescând și înmulțindu-se: una a adus alte treizeci, alta – șaizeci, alta – o sută.”

9Apoi le-a zis: „Cine are urechi de auzit, să audă!”

Scopul vorbirii în parabole(Mt. 13:10-17; Lc. 8:9-10)

10Când au rămas singuri, cei care erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat cu privire la parabole.

11El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu. Dar celor care sunt afară toate li se dau în parabole,

12pentru ca

privind, să vadă și să nu înțeleagă

și ascultând, să audă și să nu înțeleagă,

ca nu cumva să se întoarcă

și să fie iertați!”Interpretarea parabolei semănătorului(Mt. 13:18-23; Lc. 8:11-15)

13Și le-a zis: „Nu înțelegeți această parabolă? Atunci cum veți înțelege toate parabolele?

14Semănătorul seamănă Cuvântul.

15Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt cei la care, atunci când îl aud, vine îndată Satan și le ia Cuvântul care a fost semănat în ei.

16Și cei semănați pe locuri pietroase sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,

17dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci dăinuiesc numai până la o vreme. Apoi, când vine necazul sau persecuția din cauza Cuvântului, cad îndată.

18Și cei semănați între spini sunt cei care aud Cuvântul,

19dar îngrijorările veacului, înșelăciunea bogățiilor și pofta după alte lucruri intră în ei, înăbușe Cuvântul și-l fac neroditor.

20Iar cei semănați în pământul cel bun sunt aceia care aud Cuvântul și-l primesc și aduc rod: unul – treizeci, altul – șaizeci și altul – o sută.”

Lumina sub obroc(Lc. 8:16-18)

21Și le-a mai zis: „Oare se aduce o lampă ca să fie pusă sub un obroc sau sub un pat? Nu ca să fie pusă pe un suport?

22Căci nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit și nimic tăinuit care să nu iasă la lumină.

23Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!”

24Apoi le-a zis: „Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura și vi se va adăuga pe deasupra.

25Așadar, celui ce are i se va da și celui ce nu are i se va lua și ceea ce are!”

Parabola seminței care crește

26Și le-a spus: „Iată cum este Împărăția lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânța pe pământ

27și, zi și noapte, fie că este treaz, fie că doarme, sămânța încolțește și crește, fără ca el să știe cum.

28Pământul rodește de la sine: mai întâi un firicel, apoi un spic și apoi un bob plin în spic.

29Când rodul este copt, el pune îndată secera în el, căci a sosit secerișul.”

Parabola grăuntelui de muștar(Mt. 13:31-32; Lc. 13:18-19)

30Le-a mai spus: „Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu? Sau prin ce parabolă s-o prezentăm?

31Cu un grăunte de muștar care, atunci când a fost semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele care sunt pe pământ,

32dar, după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decât toate plantele de grădină și face ramuri mari, așa încât păsările cerului se pot adăposti la umbra lui.”

Folosirea parabolelor(Mt. 13:34-35)

33Și prin multe parabole de felul acesta le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să asculte.

34Nu le vorbea deloc fără parabole, însă, când erau doar ei singuri, ucenicilor Lui le explica toate.

Potolirea furtunii(Mt. 8:23-27; Lc. 8:22-25)

35În ziua aceea, când s-a înserat, El le-a zis: „Să trecem pe partea cealaltă!”

36După ce au dat drumul mulțimii, L-au luat așa cum era, în barcă. Mai erau și alte bărci cu El.

37Și s-a stârnit o furtună puternică, iar valurile loveau în barcă așa încât aceasta aproape că s-a umplut.

38El era în partea din spate a bărcii și dormea pe căpătâi. L-au trezit și i-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”

39Trezindu-Se, El a mustrat vântul și a spus mării: „Taci! Închide-ți gura!” Vântul s-a oprit și s-a făcut o liniște mare.

40Apoi le-a zis ucenicilor: „De ce sunteți fricoși? Încă n-aveți credință?”

41Dar ei au fost cuprinși de o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este oare Acesta de Îl ascultă chiar și vântul și marea?”