Ioan 11 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Moartea lui Lazăr

1Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav.

2Maria, al cărei frate Lazăr a fost bolnav, era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum și I-a șters picioarele cu părul ei.

3Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubești este bolnav.”

4Când a auzit, Isus a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit.”

5Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr.

6Așadar, când a auzit că Lazăr este bolnav, El a mai rămas două zile în locul în care era;

7apoi a zis ucenicilor: „Să mergem din nou în Iudeea!”

8Ucenicii I-au zis: „Rabbi, numai ce căutau iudeii să Te ucidă cu pietre și Tu te duci din nou acolo?”

9Isus le-a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia;

10dar dacă cineva umblă noaptea, el se împiedică, pentru că lumina nu este în el.”

11După ce a spus acestea, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.”

12Atunci ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, se va face bine!”

13Isus le vorbise despre moartea lui Lazăr, dar ei au crezut că le vorbește despre somnul obișnuit.

14Atunci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit!

15Și Mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca voi să credeți. Dar haideți să mergem la el.”

16Atunci Toma, numit Geamănul, le-a zis celorlalți ucenici: „Haideți să mergem și noi ca să murim cu El!”

Isus, Învierea și Viața

17Când a ajuns, Isus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt.

18Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

19și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria ca să le consoleze pentru pierderea fratelui lor.

20Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit în întâmpinare; Maria, însă, ședea în casă.

21Atunci Marta I-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.

22Dar, și acum, știu că orice ai cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da.”

23Isus i-a zis: „Fratele tău va învia!”

24„Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de pe urmă.”

25Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața! Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi să moară, va trăi.

26Și oricine trăiește și crede în Mine, în veac nu va muri. Crezi tu lucrul acesta?”

27„Da, Doamne!” I-a zis ea, „cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel care trebuia să vină în lume.”

Isus plânge

28După ce a spus aceste cuvinte, ea s-a dus și a chemat-o în secret pe Maria, sora ei, zicându-i: „Învățătorul este aici și te cheamă!”

29Când a auzit, ea s-a ridicat repede și a venit la El.

30Isus nu ajunsese încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.

31Iudeii care erau cu Maria în casă și o consolau, când au văzut-o că se ridică repede și iese, au mers după ea, crezând că se duce la mormânt ca să plângă acolo.

32Când Maria a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!”

33Când a văzut-o Isus plângând pe ea și pe iudeii care au venit împreună cu ea, S-a înfiorat în duhul Său, S-a tulburat

34și a zis: „Unde l-ați pus?” Ei au răspuns: „Doamne, vino și vezi!”

35Isus plângea.

36Atunci iudeii au început să zică: „Iată cât de mult îl iubea!”

37Dar unii dintre ei au spus: „Oare nu putea El, care a deschis ochii orbului, să facă ceva ca nici omul acesta să nu moară?”

Învierea lui Lazăr

38Atunci Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt; era o grotă pe intrarea căreia era așezată o piatră.

39Isus a zis: „Dați piatra la o parte!” Marta, sora celui mort, I-a zis: „Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!”

40Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”

41Atunci au dat piatra la o parte. Isus Și-a ridicat ochii și a zis: „Tată, Îți mulțumesc pentru că M-ai ascultat!

42Am știut că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă în jur am zis așa, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

43După ce a spus aceste cuvinte, a strigat cu un glas puternic: „Lazăre, vino afară!”

44Cel ce fusese mort a ieșit, având picioarele și mâinile legate cu fâșii de pânză, iar fața-i era înfășurată într-un ștergar.

Complotul împotriva lui Isus(Mt. 26:1-5; Mc. 14:1-2; Lc. 22:1-2)

45Atunci mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ce a făcut Isus, au crezut în El.

46Însă unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.

47Atunci preoții de seamă și fariseii au adunat Sinedriul și au zis: „Ce facem, pentru că omul acesta face multe semne?!

48Dacă-l vom lăsa așa, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor distruge și Locul acesta, și neamul.”

49Unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în acel an, le-a zis: „Voi nu știți nimic!

50Nici nu vă gândiți că este spre folosul vostru să moară un singur om pentru popor și să nu piară tot neamul!”

51Nu spusese de la sine lucrul acesta, ci, fiind mare preot în acel an, a profețit că Isus urma să moară pentru neam;

52și nu doar pentru neam, ci pentru ca să-i adune într-un singur loc și pe copiii lui Dumnezeu care sunt risipiți.

53Așadar, din ziua aceea au hotărât să-L omoare.

54De aceea, Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci S-a dus de acolo în ținutul de lângă pustiu într-o cetate numită Efraim și a rămas acolo împreună cu ucenicii.

55Paștele iudeilor era aproape și mulți din țară s-au urcat la Ierusalim înainte de Paște, ca să se curățească.

56Ei Îl căutau pe Isus și, stând în Templu, ziceau unii către alții: „Ce credeți? Să nu vină oare la sărbătoare?”

57Dar preoții de seamă și fariseii dăduseră porunci ca, dacă cineva știe unde este, să le facă de cunoscut, ca ei să-L prindă.