Faptele apostolilor 20 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Călătoria lui Pavel spre Macedonia și Grecia

1După ce a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici la sine și i-a încurajat. Apoi, luându-și rămas bun, a plecat spre Macedonia.

2După ce a trecut prin acele regiuni și i-a încurajat pe ucenici cu multe cuvinte, a ajuns în Grecia.

3Acolo a rămas trei luni. Întrucât iudeii au pus la cale un complot împotriva lui tocmai când era gata să plece pe mare spre Siria, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

4L-au însoțit Sopater fiul lui Pirus din Bereea, Aristarh și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe și Timotei; iar din Asia, Tihic și Trofim.

5Aceștia, mergând înainte, ne-au așteptat în Troa.

6Noi, însă, după zilele Azimelor, am pornit din Filipi pe mare și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat șapte zile.

Ultima vizită a lui Pavel la Troa

7În prima zi a săptămânii, fiind adunați ca să frângem pâinea, Pavel a început să le vorbească. Fiind gata să plece a doua zi, și-a prelungit cuvântarea până la miezul nopții.

8În camera de sus unde eram adunați, erau multe lămpi aprinse.

9În timp ce Pavel continua să vorbească, un tânăr pe nume Eutih, care stătea pe fereastră, a adormit de-a binelea. Copleșit de somn, el a căzut de la etajul al treilea și a fost ridicat mort.

10Atunci Pavel a coborât, s-a aplecat peste el și, luându-l în brațe, a zis: „Nu vă agitați, căci sufletul lui este în el!”

11A urcat din nou și, după ce a frânt pâinea și a mâncat, a vorbit îndelung până la revărsatul zorilor. Apoi a plecat.

12Pe băiat l-au adus viu și au fost tare mângâiați.

Călătoria de la Troa la Milet

13Noi, însă, mergând la corabie, am pornit pe mare spre Assos cu intenția să-l luăm de acolo și pe Pavel; căci, după cum hotărâse, el urma să meargă pe uscat.

14Când ne-a întâlnit în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene.

15De acolo, plecând mai departe pe mare, am ajuns în ziua următoare în dreptul insulei Chios. Peste încă o zi am sosit la Samos și, în ziua următoare, am ajuns la Milet.

16Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, așa încât să nu mai zăbovească în Asia; căci se grăbea, dacă se putea, să fie la Ierusalim de Ziua Cincizecimii.

Pavel vorbește prezbiterilor din Efes

17De la Milet, el a trimis la Efes și i-a chemat pe prezbiterii bisericii.

18Când aceștia au venit la el, le-a zis: „Voi știți cum m-am purtat cu voi tot timpul, din prima zi în care am pus piciorul în Asia,

19slujindu-L pe Domnul cu toată smerenia, cu lacrimi și cu încercările care au venit peste mine prin uneltirile iudeilor.

20Știți cum nu m-am dat înapoi de la nimic, ca să vă vestesc lucrurile care vă erau de folos și să vă învăț în public și prin case,

21mărturisind atât iudeilor, cât și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus.

22Și acum, iată, împins de Duhul, merg la Ierusalim, fără să știu ce se va întâmpla cu mine acolo,

23decât că Duhul Sfânt mă anunță din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri.

24Dar eu nu pun niciun preț pe viața mea, numai să-mi sfârșesc alergarea și lucrarea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu.

25Și acum, iată, știu că voi toți, cei printre care am umblat proclamând Împărăția, nu îmi veți mai vedea fața.

26De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.

27Căci nu m-am dat înapoi de la a vă vesti tot planul lui Dumnezeu.

28Luați aminte la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a așezat ca episcopi, ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care El Și-a câștigat-o cu propriul Său sânge.

29Eu știu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi înverșunați care nu vor cruța turma

30și dintre voi se vor ridica oameni care vor perverti adevărul, ca să-i atragă pe ucenici de partea lor.

31De aceea vegheați și aduceți-vă aminte că timp de trei ani, zi și noapte, nu am încetat să vă sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi.

32Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, Cuvânt care poate să vă zidească și să vă dea o moștenire împreună cu toți cei care au fost sfințiți.

33N-am lăcomit nici la argintul, nici la aurul și nici la haina cuiva.

34Voi înșivă știți că aceste mâini au slujit pentru nevoile mele și ale celor care erau cu mine.

35V-am arătat în toate privințele că, astfel trudind, trebuie să-i ajutăm pe cei slabi și, de asemenea, să ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus; că El Însuși a spus: «Mai ferice este să dai decât să primești.»”

36După ce a spus aceste cuvinte, a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu ei toți.

37Au plâns mult cu toții și, căzând pe gâtul lui Pavel, îl sărutau.

38Erau îndurerați mai ales de vorba pe care le-o spusese că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au însoțit până la corabie.