Faptele apostolilor 15 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Conciliul de la Ierusalim

1Unii dintre cei care veniseră din Iudeea îi învățau pe frați astfel: „Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.”

2Astfel, după ce a avut loc o neînțelegere și o discuție aprinsă a lui Pavel și Barnaba cu aceștia, frații i-au desemnat pe Pavel și pe Barnaba și pe alți câțiva dintre ei să urce la Ierusalim, la apostoli și la prezbiteri, ca să discute cu privire la această neînțelegere.

3Așadar, fiind trimiși de biserică, ei au străbătut Fenicia și Samaria, istorisind pe îndelete de­spre convertirea neamurilor. Și le-au făcut o mare bucurie tuturor fraților.

4Ajungând în Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de prezbiteri. Ei le-au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

5S-au ridicat, însă, câțiva din gruparea fariseilor care crezuseră și au zis: „Trebuie să-i circumcideți și să le porunciți să țină Legea lui Moise!”

6Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă ca să discute acest subiect.

7După o dezbatere îndelungată, s-a ridicat Petru și le-a spus: „Fraților, voi știți că din primele zile Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca prin gura mea neamurile să audă Cuvântul Evangheliei și să creadă.

8Și Dumnezeu, care cunoaște inima, a depus mărturie în favoarea lor, dându-le Duhul Sfânt, întocmai ca și nouă.

9Și nu a făcut nicio deosebire între noi și ei, ci le-a curățat inimile prin credință.

10Acum dar, de ce-L ispitiți pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi, n-am fost în stare să-l purtăm?

11Ci noi credem că suntem mântuiți în același fel ca și ei – prin harul Domnului Isus.”

12Atunci toată mulțimea a tăcut și-i asculta pe Barnaba și pe Pavel istorisind câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei printre neamuri.

13Când și-au încheiat vorbirea, Iacov a luat cuvântul, zicând: „Fraților, ascultați-mă!

14Simeon ne-a explicat felul în care de la bun început Dumnezeu S-a aplecat spre neamuri, ca să-Și scoată din ele un popor pentru Numele Său.

15Acestui mesaj i se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris:

16«După acestea, Mă voi întoarce

și voi rezidi cortul căzut al lui David;

ruinele lui le voi rezidi

și îl voi face din nou să stea drept,

17așa încât rămășița de oameni să-L caute pe Domnul

împreună cu toate neamurile peste care

a fost chemat Numele Meu,

zice Domnul Care face aceste lucruri

18cunoscute din veșnicie.»

19De aceea, eu sunt de părere să nu le mai facem greutăți celor dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,

20ci să li se scrie: să se ferească de întinările idolilor, de desfrânare, de animale sugrumate și de sânge.

21Căci, încă din generațiile din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiind citit în sinagogi în fiecare zi de sabat.”

Decizia Conciliului apostolic

22Atunci apostolii și prezbiterii, împreună cu întreaga biserică, au găsit cu cale să trimită la Antiohia câțiva bărbați aleși dintre ei, împreună cu Pavel și Barnaba: pe Iuda numit și Barsaba și pe Sila, bărbați de frunte între frați.

23Au trimis prin ei această scrisoare:

„Apostolii și prezbiterii, frații voștri, către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia – Salutare!

24Întrucât am auzit că unii dintre noi care au plecat fără vreo însărcinare din partea noastră v-au tulburat prin cuvintele lor, răscolindu-vă sufletele,

25noi, într-un gând, am găsit cu cale să alegem câțiva bărbați și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel,

26oameni care și-au riscat viața pentru Numele Domnului nostru, Isus Cristos.

27Așadar, i-am trimis pe Iuda și Sila, ca și ei, prin viu grai, să vă spună aceleași lucruri.

28Căci ni s-a părut potrivit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem nicio altă povară asupra voastră decât cele ce sunt necesare:

29să vă feriți de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de desfrânare; căci ferindu-vă de acestea, bine veți face! Fiți sănătoși!”

30Așadar, după ce li s-a dat drumul, ei au coborât la Antiohia și, adunând mulțimea ucenicilor, le-au înmânat scrisoarea.

31Citind-o, s-au bucurat de încurajare.

32Iuda și Sila, fiind și ei profeți, i-au mângâiat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte.

33După ce au petrecut câtva timp acolo, au fost lăsați să plece cu urări de pace de la frați, la cei care îi trimiseseră.

34[Totuși, Sila a găsit cu cale să rămână acolo.]

35Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia, învățând și vestind Cuvântul Domnului împreună cu mulți alții.

Pavel și Barnaba se despart

36După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să-i vizităm pe frații din fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem cum sunt.”

37Barnaba voia să-l ia cu ei și pe Ioan, numit și Marcu.

38Pavel, însă, considera că nu este bine să-l ia cu ei pe cel care îi părăsise în Pamfilia și care nu îi mai însoțise în lucrare.

39S-a iscat o dispută atât de aprinsă, încât s-au despărțit unul de altul. Barnaba a plecat cu corabia spre Cipru, luându-l cu el pe Marcu.

40Pavel, alegându-l pe Sila, a plecat după ce fusese încredințat harului Domnului de către frați.

41El a străbătut Siria și Cilicia, întărind bisericile.