Evrei 7 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Preoția lui Melhisedec

1Într-adevăr, acest Melhisedec, rege al Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, l-a întâmpinat pe Avraam, pe când acesta se întorcea de la masacrul regilor, și l-a binecuvântat.

2Avraam i-a împărțit a zecea parte din toate. Melhisedec înseamnă, mai întâi de toate, „Rege al dreptății”, apoi „Rege al Salemului”, adică „Rege al păcii”.

3Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, ci, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.

4Vedeți dar cât de mare a fost acesta căruia patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din cele mai bune prăzi!

5Într-adevăr, potrivit Legii, cei care sunt dintre fiii lui Levi și primesc slujba preoțească, au poruncă să ia zeciuială de la popor, adică de la frații lor, cu toate că și aceștia se trag din Avraam.

6Dar cel care nu se trăgea genealogic din ei a primit zeciuială de la Avraam și l-a binecuvântat pe cel ce avea promisiunile.

7Fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de către cel mai mare.

8Și, într-adevăr, cei ce primesc zeciuieli aici sunt oameni muritori, pe când, acolo, le ia unul despre care se mărturisește că este viu.

9S-ar putea spune că și Levi, cel care primește zeciuieli, a dat zeciuială prin Avraam,

10pentru că el era încă în coapsele părintelui său Avraam, atunci când Melhisedec l-a întâmpinat pe acesta.

Cristos și preoția levitică

11Așadar, dacă desăvârșirea ar fi fost posibilă prin preoția levitică – fiindcă poporul pe temeiul ei a primit Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melhisedec, și nu unul numit după rânduiala lui Aaron?

12Pentru că, atunci când se schimbă preoția, în mod necesar are loc și o schimbare a legii.

13Cel despre care se spun aceste lucruri aparține unei alte seminții din care nimeni n-a slujit la altar.

14Este clar că Domnul nostru se trage din Iuda, seminție despre care Moise n-a spus nimic privitor la preoți.

15Și acest lucru este și mai clar atunci când Se ridică un alt Preot, după asemănarea lui Melhisedec,

16Unul care nu a devenit preot după o lege a descendenței trupești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare.

17Căci despre El se mărturisește:

„Tu ești Preot în veci,

după rânduiala lui Melhisedec!”

18Pe de o parte, avem anularea poruncii dintâi, din cauza neputinței și inutilității ei –

19fiindcă Legea n-a făcut nimic desăvârșit – iar, pe de altă parte, avem aducerea în plus a unei nădejdi mai bune, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

20Și aceasta, nu fără un jurământ. Căci ei au devenit preoți fără un jurământ,

21dar Isus a devenit Preot cu jurământ, prin Cel care I-a zis:

„Domnul a jurat

și nu-I va părea rău:

«Tu ești preot în veac!»”

22Așadar, cu atât mai mult, Isus a devenit garantul unui legământ mai bun.

23Cei care au devenit preoți sunt mai mulți, fiindcă moartea i-a împiedicat să rămână în slujbă.

24Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoție permanentă.

25De aceea și poate să-i mântuiască pe deplin pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El, Care trăiește veșnic ca să mijlocească pentru ei.

26Căci de un astfel de Mare Preot aveam nevoie: Unul sfânt, nevinovat, neîntinat, separat de cei păcătoși și înălțat mai presus de ceruri.

27El nu are nevoie, asemenea marilor preoți, să aducă zilnic jertfe, pentru propriile păcate, apoi pentru păcatele poporului, pentru că El făcuse lucrul acesta o dată pentru totdeauna, când S-a adus pe Sine ca jertfă.

28Într-adevăr, Legea îi învestește ca mari preoți pe niște oameni care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, care este ulterior Legii, Îl învestește pe Fiul, Care a fost făcut desăvârșit pentru veșnicie.