1Când s-a făcut dimineață, toți mai-marii preoților și bătrânii
poporului s-au sfătuit împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte.
2După ce L-au legat, L-au dus și L-au predat lui Pilat, procuratorul.
Moartea lui Iuda(Fa. 1:18-19)3Când a văzut Iuda, vânzătorul, că Isus fusese condamnat, a regretat și a dus înapoi cei treizeci de arginți la mai-marii preoților și la bătrâni,
4zicând: „Am păcătuit vânzând sânge nevinovat!” Ei au răspuns: „Ce ne privește pe noi? Treaba ta!”
5Aruncând arginții în Templu, el a plecat. Apoi s-a dus și s-a spânzurat.
6Mai-marii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să-i punem în vistieria Templului, întrucât sunt preț de sânge.”
7După ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului, pentru înmormântarea străinilor.
8De aceea, ogorul acela este numit până astăzi „Ogorul sângelui”.
9Atunci s-a împlinit ce a fost spus prin profetul Ieremia, când a zis: „Au luat treizeci de arginți, prețul Celui prețuit, pe care l-au stabilit unii dintre fiii lui Israel,
10și i-au dat pentru ogorul olarului, după cum mi-a poruncit Domnul.”Isus înaintea lui Pilat(Mc. 15:2-5; Lc. 23:3-5; In. 18:33-38)
11Isus a fost adus înaintea procuratorului și procuratorul L-a întrebat: „Ești tu «regele iudeilor»?” Isus i-a răspuns: „Tu o spui!”
12Dar, în timp ce era acuzat de mai-marii preoților și de bătrâni, n-a răspuns nimic.
13Atunci Pilat i-a zis: „Nu auzi câte mărturisesc împotriva ta?”
14El nu i-a răspuns nici măcar un cuvânt, lucru care l-a mirat mult pe procurator.
Condamnarea la moarte a lui Isus(Mc. 15:6-15; Lc. 23:13-25; In. 18:39 – 19:16)15La fiecare sărbătoare, procuratorul obișnuia să le elibereze mulțimilor un întemnițat, cel pe care îl doreau ei.
16Aveau pe atunci un întemnițat vestit, numit Baraba.
17Așadar, după ce s-au adunat, Pilat i-a întrebat: „Pe cine doriți să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Isus care se numește Cristos?”
18Căci știa că din invidie Îl dăduseră în mâinile lui.
19În timp ce ședea pe scaunul de judecată, soția lui i-a trimis vorbă: „Să nu ai nimic de a face cu acest om drept, căci astăzi am suferit multe în vis, din cauza Lui.”
20Dar mai-marii preoților și bătrânii au înduplecat mulțimile ca să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
21Guvernatorul i-a întrebat din nou: „Pe care dintre cei doi doriți să vi-l eliberez?” Și ei au răspuns: „Pe Baraba!”
22Pilat le-a zis: „Atunci ce să fac cu Isus care se numește Cristos?” Și toți au răspuns: „Să fie răstignit!”
23El i-a întrebat: „Dar ce rău a făcut?” Ei, însă, strigau și mai tare: „Să fie răstignit!”
24Văzând Pilat că nimic nu ajută ci că, mai degrabă, se face zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea mulțimii și a zis: „Sunt nevinovat de sângele acesta. Vă privește!”
25Și tot poporul a răspuns: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!”
26Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce L-a biciuit, L-a dat ca să fie răstignit.
Isus batjocorit de soldați(Mc. 15:16-20; In. 19:2-3)27Soldații procuratorului L-au luat pe Isus în pretoriu, au adunat în jurul Lui întreaga cohortă
28și, după ce L-au dezbrăcat, L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie.
29Au împletit o cunună de spini și I-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă I-au pus o trestie. Apoi, îngenunchind înaintea Lui, și-au bătut joc de El zicându-I: „Salutare, «rege al iudeilor»!”
30Îl scuipau și, luându-I trestia, Îl loveau peste cap.
31După ce și-au bătut joc de El, L-au dezbrăcat de mantie și L-au îmbrăcat cu haina Lui. Apoi L-au dus ca să-L răstignească.
Răstignirea lui Isus(Mc. 15:21-32; Lc. 23:26-43; In. 19:17-27)32În timp ce ieșeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon, și l-au obligat să-I poarte crucea.
33Au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă «Locul craniului».
34I-au dat să bea vin amestecat cu fiere dar, după ce a gustat, nu a vrut să bea.
35După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui, trăgând la sorți.
36Apoi s-au așezat și Îl păzeau acolo.
37Deasupra capului Său I-au pus în scris acuzația: „ACESTA ESTE ISUS, REGELE IUDEILOR!”
38Împreună cu El erau răstigniți doi tâlhari, unul la dreapta, iar altul la stânga.
39Trecătorii Îi aduceau injurii și dădeau din cap,
40zicând: „Tu, cel care dărâmi Templul și în trei zile îl zidești la loc, salvează-te pe tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”
41În același fel, mai-marii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl luau în derâdere și ziceau:
42„Pe alții i-a salvat! Pe sine nu se poate salva! Este «Regele lui Israel»! Să se coboare acum de pe cruce și vom crede în el!
43S-a încrezut în Dumnezeu. Să-l scape acum dacă-l vrea, căci a zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»!”
44Până și tâlharii care au fost răstigniți împreună cu El, Îl insultau în același fel.
Moartea lui Isus(Mc. 15:33-41; Lc. 23:44-49; In. 19:28-30)45De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea, s-a făcut întuneric peste toată țara.
46Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Elí, Elí, léma sabactáni?” care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
47Când L-au auzit, unii dintre cei care stăteau acolo ziceau: „Omul acesta îl cheamă pe Ilie!”
48Îndată, unul dintre ei a alergat și a luat un burete și, după ce l-a îmbibat cu oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea.
49Ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-l scape!”
50Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, Și-a dat duhul.
51Și iată că perdeaua din Templu s-a despicat în două, de sus până jos. Pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat.
52Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care adormiseră au înviat.
53Și, ieșind din morminte, după învierea Lui au intrat în Sfânta Cetate și s-au arătat multora.
54Centurionul și cei care împreună cu el Îl păzeau pe Isus, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”
55Acolo erau multe femei care priveau de la distanță și care Îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-I.
56Printre ele erau Maria Magdalena, Maria mama lui Iacov și Iosif, și mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus(Mc. 15:42-47; Lc. 23:50-56; In. 19:38-42)57Când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care era și el un ucenic al lui Isus.
58Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea.
59Luând trupul, Iosif l-a învelit într-o pânză curată de in,
60și l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. Apoi, după ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat.
61Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo și stăteau în fața mormântului.
Paza de la mormânt62În ziua următoare, cea care este după Ziua Pregătirii, mai-marii preoților și fariseii s-au adunat la Pilat
63și i-au zis: „Stăpâne, ne-am adus aminte că, pe când trăia, înșelătorul acela a spus: «După trei zile voi învia!»
64Poruncește, deci, ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii lui să-l fure și apoi să spună poporului «A înviat din morți!» Înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai gravă decât cea dintâi.”
65Pilat le-a zis: „Aveți gardă! Mergeți și păziți-l cum știți.”
66Ei s-au dus de au asigurat paza mormântului și, împreună cu garda, au sigilat piatra.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.