Romani 9 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Alegerea lui Israel

1Spun adevărul în Cristos, nu mint. Conștiința mărturisește împreună cu mine, prin Duhul Sfânt,

2că întristarea îmi este mare și că am o nesfârșită durere în inimă.

3Căci îmi doream să fiu eu însumi anatema, despărțit de Cristos, pentru frații mei, rudele mele după trup,

4care sunt israeliți și ale cărora sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinarea și promisiunile.

5Ai lor sunt patriarhii și din ei este, după trup, Cristosul, care este, mai presus de toți, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.

6Dar nu este ca și cum ar fi dat greș Cuvântul lui Dumnezeu, căci nu toți cei care sunt din Israel sunt Israel

7și nici nu sunt toți copiii lui Avraam doar pentru că sunt sămânța lui, ci, după cum este scris: „În Isaac va primi sămânța ta un nume!”

8Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt considerați ca sămânță.

9Căci acesta este cuvântul promisiunii: „La anul pe vremea aceasta mă voi întoarce, iar Sara va avea un fiu!”

10Mai mult chiar, la fel a fost și cu Rebeca, atunci când a rămas însărcinată de la unul singur, tatăl nostru Isaac.

11Căci, deși gemenii nu fuseseră încă născuți și nici nu făcuseră ceva bun sau rău – ca să rămână în picioare planul lui Dumnezeu, potrivit alegerii,

12nu în baza faptelor, ci prin voința Celui care cheamă – ei i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic!”,

13după cum este scris:

„Pe Iacov l-am iubit,

dar pe Esau l-am urât!”

14Deci ce vom spune? Există oare nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!

15Căci lui Moise i-a zis: „Voi avea milă de cine vreau să am milă și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur!”

16Așadar, nu depinde de cel ce vrea, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

17Fiindcă Scriptura îi zice lui Faraon: „Tocmai pentru aceasta te-am ridicat: ca să-Mi arat în tine puterea și ca Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.”

18Așadar, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea.

Mânia și îndurarea lui Dumnezeu

19Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai găsește vină? Cine se poate împotrivi planului Său?”

20Mai degrabă cine ești tu, omule, să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare va spune lucrul creat celui care l-a creat: „De ce m-ai făcut așa?”

21Oare nu are olarul autoritate peste lut ca să facă din aceeași frământătură un vas spre cinste și altul spre necinste?

22Dar dacă Dumnezeu, voind să-Și arate mânia și să-Și facă de cunoscut puterea, a suportat cu multă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere,

23ca să-Și facă de cunoscut bogăția slavei Sale față de niște vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă?

24Pe acestea, adică pe noi, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri!

25Așa cum zice și în Osea:

„Îl voi numi «popor al Meu» pe cel ce nu era poporul Meu

și «Preaiubită» pe cea care nu era iubită!

26Și în locul unde li se zicea: «Nu sunteți poporul Meu!»

vor fi numiți «fii ai Dumnezeului Celui viu».”

27Și Isaia strigă cu privire la Israel:

Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării,

numai rămășița va fi mântuită.

28căci Domnul Își va duce la îndeplinire pe deplin și grabnic

sentința rostită asupra pământului.

29Și așa cum spusese Isaia:

De nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor o sămânță,

am fi ajuns ca Sodoma

și ne-am fi asemănat cu Gomora!Necredința lui Israel

30Deci ce vom spune? Neamurile care nu au urmărit îndreptățirea au obținut îndreptățirea – o dreptate care se primește prin credință.

31Însă Israel, care urmărea o lege a dreptății, n-a ajuns la acea lege.

32De ce? Pentru că nu o căutau prin credință, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire,

33după cum este scris:

„Iată, Eu pun în Sion o Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere,

iar cel care crede în El nu va fi dat de rușine!”