Evrei 9 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Cortul pământesc și cel ceresc

1Într-adevăr, primul legământ avea și el reguli cu privire la închinare și un locaș sfânt pământesc.

2Căci a fost pregătit un cort, primul, în care erau sfeșnicul, masa și pâinile pentru înfățișare – numit „Locul Sfânt”.

3Dincolo de perdeaua a doua era un cort numit „Locul Preasfânt”,

4care avea un altar de aur pentru tămâiere și chivotul legământului, acoperit peste tot cu aur, în care erau: un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului.

5Deasupra acestuia erau heruvimii Slavei care umbreau capacul ispășirii. Nu este însă acum timpul să vorbim în detaliu despre aceste lucruri.

6Acestea fiind astfel pregătite, preo­ții intrau mereu în primul cort pentru a-și îndeplini slujbele.

7În cel de-al doilea intra însă doar marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care-l aducea pentru sine și pentru păcatele din neștiință ale poporului.

8Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul spre Locul Preasfânt nu era încă descoperit, atâta timp cât cortul dintâi mai stătea în picioare.

9Acesta este un simbol pentru vremea de acum, potrivit căruia darurile și jertfele aduse nu-l pot desăvârși în ce privește conștiința pe cel ce se închină;

10mâncărurile, băuturile și diversele ritualuri de spălare fiind doar niște reguli privitoare la trup, impuse până la vremea restaurării.

11Dar Cristos, când S-a arătat ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit, a trecut prin cortul mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini omenești, – adică nu aparține acestei creații –

12și a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, nu cu sângele țapilor și al vițeilor, ci cu propriul Său sânge, obținând o răscumpărare veșnică.

13Căci, dacă sângele țapilor și al taurilor și cenușa unei vițele, stropindu-i pe cei întinați, îi sfințește pentru curățirea trupului,

14cu cât mai mult sângele lui Cristos, Care prin Duhul cel veșnic S-a adus pe Sine ca jertfă fără cusur înaintea lui Dumnezeu, ne va curăți conștiința de faptele moarte, pentru a sluji Dumnezeului celui Viu!

15De aceea El este Mijlocitorul unui nou legământ, așa încât, pentru că avusese loc o moarte pentru răscumpărarea abaterilor din timpul primului legământ, cei care sunt chemați să poată primi promisiunea moștenirii veșnice.

16Căci, acolo unde există un testament, trebuie dovedită moartea celui care l-a întocmit.

17Într-adevăr, un testament intră în vigoare numai după moarte, fiindcă nu are putere atâta vreme cât trăiește cel ce l-a întocmit.

18Așadar, nici primul legământ n-a fost ratificat fără sânge,

19pentru că, după ce fiecare poruncă a fost prezentată întregului popor de către Moise, potrivit Legii, el a luat sângele vițeilor, cu apă, lână roșie și isop, și a stropit atât cartea însăși, cât și întregul popor,

20zicând: „Acesta este sângele legământului pe care l-a poruncit Dumnezeu pentru voi.”

21De asemenea, el a stropit cu sânge și cortul și toate vasele pentru închinare.

22Potrivit cu Legea, aproape toate sunt curățite cu sânge și, fără vărsare de sânge, nu este iertare.

Iertarea păcatelor prin jertfa lui Cristos

23Așadar, era necesar ca reprezentările lucrurilor din ceruri să fie curățite prin aceste jertfe, dar lucrurile cerești înseși sunt curățite prin jertfe mai bune decât acestea.

24Căci Cristos n-a intrat într-un „loc preasfânt” făcut de mâini omenești, o replică a celui adevărat, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum pentru noi, în prezența lui Dumnezeu;

25și nu pentru a Se jertfi de mai multe ori, așa cum marele preot intră în fiecare an în Locul Preasfânt, cu sânge care nu este al lui,

26fiindcă atunci ar fi trebuit ca El să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii. Acum însă, la sfârșitul veacurilor, El S-a arătat o singură dată pentru îndepărtarea păcatului, prin jertfa Sa.

27Și, după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,

28tot astfel și Cristos, după ce a fost jertfit o singură dată ca să poarte păcatele celor mulți, Se va arăta a doua oară, separat de păcat, celor ce-L așteaptă cu nerăbdare, în vederea mântuirii.