Evrei 6 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Avertizare împotriva apostaziei

1De aceea, trecând de la învățătura de început despre Cristos, să ne îndreptăm spre maturitate, fără să mai așezăm din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu,

2învățătura despre botezuri, punerea mâinilor, învierea morților și judecata veșnică.

3Și vom face lucrul acesta dacă ne va permite Dumnezeu.

4Căci este imposibil ca acei care au fost odată luminați, care au gustat darul ceresc și au devenit părtași Duhului Sfânt,

5care au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor

6– și care au căzut de acolo – să fie iarăși înnoiți spre pocăință, întrucât ei continuă să-L răstignească, pentru ei înșiși, pe Fiul lui Dumnezeu și Îl expun batjocurii.

7Când un pământ absoarbe ploaia ce vine adesea peste el și produce o cultură folositoare celor pentru care este lucrat, el primește binecuvântare de la Dumnezeu.

8Dar, când dă spini și mărăcini, este lipsit de valoare și aproape de blestem, arderea fiindu-i sfârșitul.

9Chiar dacă vorbim în felul acesta, preaiubiților, suntem convinși cu privire la voi de lucruri mai bune și care țin de mântuire.

10Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat-o față de Numele Lui, prin faptul că ați slujit și continuați să le slujiți sfinților.

11Dorim ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă, în vederea păstrării până la sfârșit a unei nădejdi depline,

12ca să nu ajungeți leneși, ci să urmați modelul celor care, prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc promisiunile.

Promisiunea sigură a lui Dumnezeu

13Când Dumnezeu i-a făcut promisiunea lui Avraam, fiindcă nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine,

14zicând: „Cu adevărat, te voi binecuvânta și te voi înmulți foarte mult.”

15Și astfel, având îndelungă răbdare, Avraam a obținut promisiunea.

16Căci oamenii jură pe cineva mai mare și jurământul este o garanție, un sfârșit al oricărei neînțelegeri dintre ei.

17În același fel și Dumnezeu, voind să le arate și mai deplin moștenitorilor promisiunii statornicia planului Său, El a garantat-o printr-un jurământ,

18așa încât, prin două lucruri care nu se schimbă și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, noi, cei ce am căutat scăpare, să avem o puternică încurajare pentru a ne ține cu tărie de nădejdea pusă înainte.

19Avem această nădejde ca pe o ancoră a sufletului, sigură și neclintită, și care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru,

20acolo unde a intrat pentru noi Isus, înainte-mergătorul nostru, El care devenise Mare Preot în veci, după rânduiala lui Melhisedec.