Faptele apostolilor 11 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Justificarea lui Petru înaintea bisericii din Ierusalim

1Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.

2Când s-a suit Petru la Ierusalim, cei circumciși l-au certat,

3spunând: „Ai intrat la oameni necircumciși și ai mâncat împreună cu ei.”

4Atunci Petru a început să le explice pe rând:

5„Mă aflam în cetatea Iope și mă rugam. În timpul unei răpiri sufletești, într-o vedenie, am văzut coborându-se din cer un fel de vas ca o pânză mare, fiind lăsat în jos de cele patru colțuri și a venit până la mine.

6Privind cu atenție în el, am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, târâtoare și păsări ale cerului.

7Și am auzit un glas vorbindu-mi: «Ridică-te, Petre, înjunghie și mănâncă!»

8Însă eu am spus: «Cu niciun chip, Doamne, căci nimic întinat sau necurat nu a intrat vreodată în gura mea.»

9Glasul din cer mi-a vorbit pentru a doua oară: «Ceea ce Dumnezeu a curățit, tu să nu numești întinat!»

10Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori. Apoi toate au fost ridicate din nou la cer.

11Și iată că îndată trei bărbați, care au fost trimiși din Cezareea la mine, au stat în fața casei unde mă aflam.

12Iar Duhul mi-a spus să merg împreună cu ei fără ezitare. Împreună cu mine au mers și acești șase frați și am intrat în casa omului.

13El ne-a povestit cum a văzut în casa lui un înger care a stat în picioare și i-a spus: «Trimite la Iope și cheamă-l pe Simon, care se mai numește și Petru.

14El va vorbi cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta.»

15Când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a coborât peste ei întocmai ca și peste noi la început.

16Atunci mi-am amintit de vorba Domnului, cum zicea El: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.»

17Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, când au crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu, ca să-L pot împiedica pe Dumnezeu?”

18Auzind acestea s-au liniștit și L-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar, Dumnezeu a dat și neamurilor pocăința care duce la viață!”

Biserica din Antiohia

19Cei care fuseseră împrăștiați după persecuția care avusese loc împotriva lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, predicând Cuvântul nimănui altcuiva decât iudeilor.

20Au fost, însă, câțiva bărbați dintre ei, ciprioți și cirenieni, care, venind în Antiohia, vorbeau și eleniștilor, vestindu-le Evanghelia Domnului Isus.

21Mâna Domnului era cu ei și un mare număr de oameni a crezut și s-a întors la Domnul.

22Vestea despre ei a ajuns la urechile bisericii din Ierusalim și l-au trimis pe Barnaba la Antiohia.

23Când a ajuns și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și îi îndemna pe toți să rămână în Domnul, cu o inimă hotărâtă.

24Căci era un om bun, plin de Duhul Sfânt și de credință. Și o mare mulțime s-a alipit de Domnul.

25Apoi a plecat la Tars ca să-l caute pe Saul

26și, când l-a găsit, l-a adus în Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii și au dat învățătură la o mare mulțime de oameni. În Antiohia au fost ucenicii numiți pentru prima dată „creștini”.

27În zilele acelea, au coborât niște profeți de la Ierusalim la Antiohia.

28Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat și, prin Duhul, a arătat că o foamete mare urmează să vină peste întreaga lume – ceea ce s-a și întâmplat în timpul lui Claudiu.

29Atunci ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după posibilitățile lui, să trimită ajutoare fraților care locuiau în Iudeea.

30Și așa au și făcut, trimițându-le prezbiterilor prin Barnaba și Saul.