Iacov 2 - Noul Testament SBR 2023（NTSBR）

Păcatul părtinirii

1Frații mei, să nu țineți cu părtinire credința Domnului nostru Isus Cristos, Domnul slavei.

2Căci dacă ar intra în adunarea voastră un om cu un inel de aur, într-o haină strălucitoare, și ar intra și un sărac într-o haină murdară,

3iar voi ați pune ochii pe cel care poartă haina strălucitoare și i-ați zice: „Așază-te mai bine aici!”, iar săracului i-ați zice: „Tu stai acolo, în picioare!” sau „Stai jos la picioarele mele!”,

4n-ați face oare deosebire între voi și n-ați deveni voi judecători cu gânduri rele?

5Ascultați, preaiubiții mei frați! Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a promis-o celor care-L iubesc pe El?

6Dar voi l-ați înjosit pe cel sărac. Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin judecătorii?

7Nu sunt ei cei care blasfemiază frumosul Nume care a fost chemat peste voi?

8Dacă, într-adevăr, împliniți legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți,” bine faceți.

9Dar, dacă sunteți părtinitori, săvârșiți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca fiind călcători ai acesteia.

10Căci oricine păzește toată Legea, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate,

11pentru că Acel ce a zis: „Să nu comiți adulter!” a spus și „Să nu ucizi!” Dar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ești un călcător de Lege.

12Așa să vorbiți și așa să faceți ca și cum ar urma să fiți judecați de legea libertății.

13Căci judecata este fără milă pentru cel care nu a avut milă. Mila triumfă asupra judecății.

Credință și fapte

14Frații mei, care este folosul dacă zice cineva că are credință, dar nu are fapte? Oare poate credința aceasta să-l mântuiască?

15Dacă un frate sau o soră duce lipsă de îmbrăcăminte și de hrana zilnică,

16iar unul dintre voi le-ar zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!”, fără să le dea cele necesare pentru trup, care ar fi folosul?

17Tot așa și credința, prin ea însăși, este moartă dacă nu are fapte.

18Dar va zice cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte.” Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința din faptele mele!

19Tu crezi că Dumnezeu este Unul. Bine faci! Dar și demonii cred… și se cutremură.

20Vrei să înțelegi, omule nechibzuit, că fără fapte credința este inutilă?

21Oare părintele nostru Avraam nu din fapte a fost îndreptățit când l-a adus pe Isaac, fiul său, ca jertfă pe altar?

22Precum vezi, credința lucra împreună cu faptele lui și din fapte a fost credința făcută desăvârșită.

23Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și faptul acesta i-a fost considerat ca dreptate.” Și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.

24Vezi, dar, că prin fapte este îndreptățit omul și nu numai prin credință!

25Tot așa și desfrânata Rahav, oare nu prin fapte a fost ea îndreptățită atunci când i-a primit pe soli și i-a scos afară pe un alt drum?

26Căci, după cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.