Iacov 2 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Osândirea deosebirilor după înfățișare

1Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând1Cor. 2:8. la fața omuluiLev. 19:15. Deut. 1:17; 16:19. Prov. 24:23; 28:21. Mat. 22:16. Vers. 9 Iuda 16.!

2Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare și intră și un sărac îmbrăcat prost,

3și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!”, și apoi îi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Șezi jos la picioarele mele!”,

4nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele?

5Ascultați, preaiubiții mei frați: nu i-aIoan 7:48. 1Cor. 1:26,28. ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogațiLuca 12:21. 1Tim. 6:18. Apoc. 2:9. în credință și moștenitori ai Împărăției, pe careEx. 20:6. 1Sam. 2:30. Prov. 8:17. Mat. 5:3. Luca 6:20; 12:32. 1Cor. 2:9. 2Tim. 4:8. Cap. 1:12 le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

6Și voi1Cor. 11:22. îl înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și văFap. 13:50; 17:6; 18:12. Cap. 5:6 târăsc înaintea judecătoriilor?

7Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați?

8Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să-lLev. 19:18. Mat. 22:39. Rom. 13:8,9. Gal. 5:14; 6:2. iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți!

9Dar dacă avețiVers. 1 în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de Lege.

10Căci cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se faceDeut. 27:26. Mat. 5:19. Gal. 3:10. vinovat de toate.

11Căci Cel ce a zis: „SăEx. 20:13,14. nu preacurvești” a zis și: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

12Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o legeCap. 1:25. a slobozeniei:

13căci judecataIov 22:6. Prov. 21:13. Mat. 6:15; 18:35; 25:41,42. este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar milaIoan 4:17,18. biruie judecata.

Credința fără fapte

14Frații mei, ce-iMat. 7:26. Cap. 1:23 folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?

15DacăIov 31:19,20. Luca 3:11. un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele,

16și unul dintre voi le1Ioan 3:18. zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

17Tot așa, și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.

18Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele.” „Arată-mi credința ta fără fapte, șiCap. 3:13. eu îți voi arăta credința mea din faptele mele!”

19Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar șiMat. 8:29. Mar. 1:24; 5:7. Luca 4:34. Fap. 16:17; 19:15. dracii cred… și se înfioară.

20Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică?

21Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte cândGen. 22:9,12. l-a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

22Vezi căEvr. 11:12. credința lucra împreună cu faptele lui, și prin fapte credința a ajuns desăvârșită.

23Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: „Avraam L-aGen. 15:6. Rom. 4:3. Gal. 3:6. crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire”; și el a fost numit „prietenul2Cron. 20:7. Is. 41:8. lui Dumnezeu”.

24Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.

25Tot așa, curva RahavIos. 2:1. Evr. 11:31. n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte când i-a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale?

26După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.