Romani 9 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Pavel și mântuirea israeliților

1SpunCap. 1:9. 2Cor. 1:23; 11:31; 12:19. Gal. 1:20. Filip. 1:8. 1Tim. 2:7. adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor

2căCap. 10:1. simt o mare întristare și am o durere necurmată în inimă.

3Căci aproape săEx. 32:32. doresc să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești.

4EiDeut. 7:6. sunt israeliți, auEx. 4:22. Deut. 14:1. Ier. 31:9. înfierea, slava1Sam. 4:21. 1Împ. 8:11. Ps. 63:2; 78:61., legăminteleFap. 3:25. Evr. 8:8‑10., darea LegiiPs. 147:19., slujba dumnezeiascăEvr. 9:1., făgăduințeleFap. 13:32. Cap. 3:2 Efes. 2:12.,

5patriarhiiDeut. 10:15. Cap. 11:28, și dinLuca 3:23. Cap. 1:3 ei a ieșit, după trup, Hristosul, careIer. 23:6. Ioan 1:1. Fap. 20:28. Evr. 1:8. 1Ioan 5:20. este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Dumnezeu este stăpân să aleagă

6Dar aceasta nuNum. 23:19. Cap. 3:3 înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nuIoan 8:39. Cap. 2:28,29; 4:12,16 Gal. 6:16. toți cei ce se coboară din Israel sunt Israel;

7și măcar că sunt sămânța lui Avraam, nuGal. 4:23. toți sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În IsaacGen. 21:12. Evr. 11:18. vei avea o sămânță care-ți va purta numele.”

8Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiiiGal. 4:28. făgăduinței sunt socotiți ca sămânță.

9Căci cuvântul acesta este o făgăduință: „Pe vremea aceastaGen. 18:10,14. Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.”

10Ba, mai mult, tot așa a fost cu RebecaGen. 25:21.. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.

11Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă și nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere nu prin fapte, ci prinCap. 4:17; 8:28. Cel ce cheamă –,

12i s-a zis Rebecăi: „CelGen. 25:23. mai mare va fi robul celui mai mic”,

13după cum este scris: „Pe IacovDeut. 21:15. Prov. 13:24. Mal. 1:2,3. Mat. 10:37. Luca 14:26. Ioan 12:25. l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”

Dumnezeu Se îndură de cine-I place

14Deci ce vom zice? Nu cumvaDeut. 32:4. 2Cron. 19:7. Iov 8:3; 34:10. Ps. 92:15. este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!

15Căci El i-a zis lui Moise: „Voi aveaEx. 33:19. milă de oricine-Mi va plăcea să am milă și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”

16Așadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă.

17Fiindcă ScripturaGal. 3:8,22. îi zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadinsEx. 9:16. ca să-Mi arăt în tine puterea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”

18Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea.

19Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci2Cron. 20:6. Iov 9:12; 23:13. Dan. 4:35. cine poate sta împotriva voii Lui?”

20Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut îi vaIs. 29:16; 45:6; 64:8. zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?”

21Nu este olarulProv. 16:4. Ier. 18:6. stăpân pe lutul lui ca, din aceeași frământătură de lut, să facă un2Tim. 2:20. vas pentru o întrebuințare de cinste și un alt vas pentru o întrebuințare de ocară?

22Și ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase1Tes. 5:9. ale mâniei, făcute1Pet. 2:8. Iuda 4. pentru pieire,

23și să-Și arate bogățiaCap. 2:4. Efes. 1:7. Col. 1:27. slavei Lui față de niște vase ale îndurării, pe care le-a pregătitCap. 8:28‑30. mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

24Astfel, El ne-a chemat nuCap. 3:29. numai dintre iudei, ci și dintre neamuri,

25după cum zice în Osea: „VoiOs. 2:23. 1Pet. 2:10. numi «popor al Meu» pe cel ce nu era poporul Meu, și «preaiubită» – pe cea care nu era preaiubită.

26ȘiOs. 1:10. acolo unde li se zicea: «Voi nu sunteți poporul Meu», vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu.”

27Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „ChiarIs. 10:22,23. Cap. 11:5 dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi mântuită.

28Căci Domnul va împlini pe deplinIs. 28:22. și repede pe pământ Cuvântul Lui.”

29Și cum zisese Isaia mai înainte: „DacăIs. 1:9. Plân. 3:22. nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânță, am fi ajuns caIs. 13:19. Ier. 50:40. Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.”

Neamurile au căpătat mântuirea

30Deci ce vom zice? NeamurileCap. 4:11; 10:20., care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, și anume neprihănirea careCap. 1:17. se capătă prin credință;

31pe când Israel, care umblaCap. 10:2; 11:7. după o Lege care să dea neprihănirea, n-aGal. 5:4. ajuns la Legea aceasta.

32Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-auLuca 2:34. 1Cor. 1:23. lovit de piatra de poticnire,

33după cum este scris: „IatăPs. 118:22. Is. 8:14; 28:16. Mat. 21:42. 1Pet. 2:6‑8. că pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere, șiCap. 10:11. cine crede în El nu va fi dat de rușine.”