1AvraamCap. 18:11; 21:5. era bătrân, înaintat în vârstă; și Domnul îl binecuvântaseCap. 13:2; 24:35. Ps. 112:3. Prov. 10:22. pe Avraam în orice lucru.
2Avraam i-a zis celui mai bătrânCap. 15:2. rob din casa lui, care era îngrijitorulVers. 10; 39:4‑6. tuturor averilor lui: „Pune-țiCap. 47:29. 1Cron. 29:24. Plân. 5:6., te rog, mâna sub coapsa mea
3și te voi pune să juriCap. 14:22. Deut. 6:13. Ios. 2:12. pe Domnul, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, căCap. 26:35; 27:46; 28:2. Ex. 34:16. Deut. 7:3. nu îi vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc,
4ciCap. 28:2. te vei duce în țaraCap. 12:1. și la rudele mele să îi iei nevastă fiului meu Isaac!”
5Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui să-l duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?”
6Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să-l duci pe fiul meu acolo!
7Domnul, Dumnezeul cerului, careCap. 12:1. m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: «SemințeiCap. 12:7; 13:15; 15:18; 17:8. Ex. 32:13. Deut. 1:8; 34:4. Fap. 7:5. tale îi voi da țara aceasta», îl vaEx. 23:20,23; 33:2. Evr. 1:14. trimite pe îngerul Său înaintea ta și de acolo îi vei lua o nevastă fiului meu.
8Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, veiIos. 2:17,20. fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu-l duci însă acolo pe fiul meu!”
9Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
10Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, avândVers. 2 cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetateaCap. 27:43. lui Nahor.
11A lăsat cămilele să se odihnească în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeileEx. 2:16. 1Sam. 9:11. să scoată apă.
12Și a zis: „Doamne, DumnezeulVers. 27 Cap. 26:24; 28:13; 32:9. Ex. 3:6,15. stăpânului meu, Avraam, te rog, dă-mi izbândăNeem. 1:11. Ps. 37:5. astăzi și îndură-Te de stăpânul meu, Avraam!
13Iată, stauVers. 43 lângă izvorul acesta de apă, și feteleCap. 29:9. Ex. 2:16. oamenilor din cetate vin să scoată apă.
14Fă ca fata căreia îi voi zice: «Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau» și care va răspunde: «Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale» să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceastaJud. 6:17,37. 1Sam. 6:7; 14:10; 20:7. voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”
15Nu sfârșise el încă de vorbit și a ieșit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul MilcăiCap. 11:29; 22:23., nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
16Fata eraCap. 26:7. foarte frumoasă; era fecioară și niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși.
17Robul a alergat înaintea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta!”
18„Bea, domnul meu”, a răspuns1Pet. 3:8; 4:9. ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână și i-a dat să bea.
19După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.”
20A vărsat în grabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui.
21Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă DomnulVers. 12,56 a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
22Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigăEx. 32:2,3. Is. 3:19‑21. Ezec. 16:11,12. 1Pet. 3:3. de aur de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări grele de zece sicli de aur
23și i-a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?”
24Ea a răspuns: „Eu suntCap. 22:23. fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.”
25Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug și este și loc de găzduit peste noapte.”
26Atunci omulVers. 52 Ex. 4:31. a plecat capul și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului,
27zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, DumnezeulEx. 18:10. Rut 4:14. 1Sam. 25:32,39. 2Sam. 18:28. Luca 1:68. stăpânului meu, Avraam, care n-a părăsit îndurareaCap. 32:10. Ps. 98:3. și credincioșia Lui față de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptatVers. 48 în casa fraților stăpânului meu.”
28Fata a alergat și i-a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate.
29Rebeca avea un frate, numit LabanCap. 29:5.. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
30Văzuse veriga și brățările în mâinile surorii sale și o auzise pe sora sa, Rebeca, spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor,
31și i-a zis: „Vino, binecuvântatulCap. 26:29. Jud. 17:2. Rut 3:10. Ps. 115:15. Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa și am pregătit un loc pentru cămile.”
32Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, le-a datCap. 43:24. Jud. 19:21. paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el.
33Apoi i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănâncIov 23:12. Ioan 4:34. Efes. 6:5‑7. până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbește”, i-a zis Laban.
34Atunci el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam.
35Domnul l-a umplutVers. 1 Cap. 13:2. de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari.
36Sara, nevasta stăpânului meu, i-a născutCap. 21:2; 21:10; 25:5. la bătrânețe un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are.
37StăpânulVers. 3 meu m-a pus să jur și a zis: «Să nu-i iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților, în țara cărora locuiesc,
38ciVers. 4 să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca de acolo să îi iei nevastă fiului meu!»
39EuVers. 5 i-am zis stăpânului meu: «Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.»
40Și el mi-a răspunsVers. 7: «Domnul, înainteaCap. 17:1. căruia umblu, îl va trimite pe îngerul Său cu tine și-ți va da izbândă în călătorie; și îi vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu.
41VeiVers. 8 fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele și dacă nu ți-o vor da – atunci vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.»
42Eu am ajuns azi la izvor și am zis: «DoamneVers. 12 Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac,
43iată, euVers. 13 stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: ‘Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta’
44și care îmi va răspunde: ‘Bea tu însuți și voi da de băut și cămilelor tale’, fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!»
45ÎnainteVers. 15 de a sfârși de vorbit1Sam. 1:13. în inima mea, iată că a ieșit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: «Dă-mi să beau, te rog!»
46Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra de deasupra umărului și a zis: «Bea și le voi da de băut și cămilelor tale!» Am băut și le-a dat de băut și cămilelor mele.
47Eu am întrebat-o și i-am zis: «A cui fată ești?» Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.» I-am pusEzec. 16:11,12. veriga în nas și brățările la mâini.
48Apoi mi-am plecatVers. 26 capul, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului și L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să o iau pe fata frateluiCap. 22:23. stăpânului meu pentru fiul lui.
49Acum, dacă voiți să arătați bunăvoințăCap. 47:29. Ios. 2:14. și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga!”
50Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „De la DomnulPs. 118:23. Mat. 21:42. Mar. 12:11. vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spuneCap. 31:24. nici rău, nici bine.
51Iată, Rebeca esteCap. 20:15. înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!”
52Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncatVers. 26 cu fața la pământ înaintea Domnului.
53Și robul a scos sculeEx. 3:22; 11:2; 12:35. de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care i le-a dat Rebecăi; le-a dat, de asemenea, daruri bogate2Cron. 21:3. Ezra 1:6. fratelui său și mamei sale.
54După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el, și s-au culcat. Dimineața, când s-au sculat, robul a zis: „Lăsați-măVers. 56,59 să mă întorc la stăpânul meu!”
55Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile; pe urmă, poate să plece.”
56El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec și să mă duc la stăpânul meu!”
57Atunci ei au răspuns: „S-o chemăm pe fată și s-o întrebăm!”
58Au chemat-o dar pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea.
59Și au lăsat-o pe sora lor, Rebeca, să plece cu doicaCap. 35:8. ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui.
60Au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mamăCap. 17:16. a mii de zeci de mii, și sămânțaCap. 22:17. ta să stăpânească cetățile vrăjmașilor săi!”
61Rebeca s-a sculat împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile și l-au urmat pe omul acela. Robul a luat-o pe Rebeca și a plecat.
62Isaac se întorsese de la fântânaCap. 16:14; 25:11. Lahai-Roi, căci locuia în țara de miazăzi.
63Într-o seară, când Isaac ieșise să cugete în tainăIos. 1:8. Ps. 1:2; 77:12; 119:15; 143:5. pe câmp, a ridicat ochii și s-a uitat; și iată că veneau niște cămile.
64Rebeca a ridicat și ea ochii, l-a văzut pe Isaac și s-a datIos. 15:18. jos de pe cămilă.
65Și i-a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu.” Atunci ea și-a luat marama și s-a acoperit.
66Robul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
67Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara; a luat-o pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiatCap. 38:12. Isaac pentru pierderea mamei sale.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
