Marcu 6 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Isus, la Nazaret. Necredința locuitorilor

1Isus aMat. 13:54. Luca 4:16. plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.

2Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe norodul în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „DeIoan 6:42. unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?

3Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, frateleMat. 12:46. Gal. 1:19. lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Și găseauMat. 11:6. o pricină de poticnire în El.

4Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu

Mat. 13:57. Ioan 4:44. este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.”

5N-aGen. 19:22; 32:25. Mat. 13:58. Cap. 9:23 putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.

6Și seIs. 59:16. mira de necredința lor.

Trimiterea celor doisprezece

Isus străbăteaMat. 9:35. Luca 13:22. satele de primprejur și învăța norodul.

7AtunciMat. 10:1. Cap. 3:13,14 Luca 9:1. i-a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate.

8Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag, să nu aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu,

9săFap. 12:8. se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine.

10Apoi le-a zis: „În orice casă

Mat. 10:11. Luca 9:4; 10:7,8. veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela.

11Și

Mat. 10:14. Luca 10:10. dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați

Fap. 13:51; 18:6. îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și al Gomorei decât pentru cetatea aceea.”

12Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința.

13Scoteau mulți draci șiIac. 5:14. ungeau cu untdelemn mulți bolnavi și-i vindecau.

Moartea lui Ioan Botezătorul

14Împăratul Irod a auzitMat. 14:1. Luca 9:7. vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.”

15AlțiiMat. 16:14. Cap. 8:28 ziceau: „Este Ilie.” Iar alții ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.”

16DarMat. 14:2. Luca 3:19. Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morți.”

17Căci Irod însuși trimisese să-l prindă pe Ioan și-l legase în temniță, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă.

18Și Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-țiLev. 18:16; 20:21. este îngăduit să o ții pe nevasta fratelui tău.”

19Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea,

20căci Irod se temeaMat. 14:5; 21:26. de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă; și-l asculta cu plăcere.

21TotușiMat. 14:6. a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziuaGen. 40:20. nașterii și le-a dat un ospăț boierilor săi, mai-marilor oștii și fruntașilor Galileei.

22Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și le-a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da!”

23Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-miEst. 5:3,6; 7:2. vei cere îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea!”

24Fata a ieșit afară și i-a zis mamei sale: „Ce să cer?” Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.”

25Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.”

26ÎmpăratulMat. 14:9. s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu.

27A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și i-a tăiat capul lui Ioan în temniță,

28l-a adus pe o farfurie, i l-a dat fetei, și fata i l-a dat mamei sale.

29Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.

Înmulțirea pâinilor

30ApostoliiLuca 9:10. s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni.

31IsusMat. 14:13. le-a zis: „Veniți singuri laoparte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin!” Căci erauCap. 3:20. mulți care veneau și se duceau, și ei n-aveau vreme nici să mănânce.

32AuMat. 14:13. plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, laoparte.

33Oamenii i-au văzut plecând și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.

34CândMat. 9:36; 14:14. a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod; și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor; și aLuca 9:11. început să-i învețe multe lucruri.

35FiindcăMat. 14:15. Luca 9:12. ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite.

36Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca!”

37„Dați-le voi să mănânce!”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „OareNum. 11:13,22. 2Împ. 4:43. să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?”

38Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Duceți-vă de vedeți!” S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „CinciMat. 14:17. Luca 9:13. Ioan 6:9. Mat. 15:34. Cap. 8:5 și doi pești.”

39Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți cete-cete pe iarba verde.

40Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci.

41El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea1Sam. 9:13. Mat. 26:26.. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea, și cei doi pești i-a împărțit la toți.

42Au mâncat toți și s-au săturat;

43și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești.

44Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.

Isus umblă pe mare

45ÎndatăMat. 14:22. Ioan 6:17. Isus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta El avea să dea drumul norodului.

46După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage.

47CândMat. 14:23. Ioan 6:16,17. s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm.

48I-a văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și într-a patra strajă din noapte a mers la ei umblând pe mare; și voiaLuca 24:28. să treacă pe lângă ei.

49Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au țipat,

50pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!”

51Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți,

52căci nuCap. 8:17,18. înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inimaCap. 3:5; 16:14. împietrită.

Vindecări la Ghenezaret

53DupăMat. 14:34. ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal.

54Când au ieșit din corabie, oamenii L-au cunoscut îndată pe Isus,

55au alergat prin toate împrejurimile și au început să-i aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El.

56Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie doarMat. 9:20. Cap. 5:27,28 Fap. 19:12. să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți.