Iov 24 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

1Pentru ceFap. 1:7. nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată

și de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

2Sunt unii care mută hotareleDeut. 19:14; 27:17. Prov. 22:28; 23:10. Os. 5:10., fură turmele și le pasc;

3iau măgarul orfanului,

iau zălogDeut. 24:6,10,12,17. Cap. 22:6 vaca văduvei;

4îi îmbrâncesc din drum pe cei lipsiți,

îi silesc pe toți nenorocițiiProv. 28:28. din țară să se ascundă.

5Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie,

ies dimineața la lucru să caute hrană

și în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.

6Taie nutrețul care a mai rămas pe câmp,

culeg ciorchinii rămași pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

7Îi apucăEx. 22:26,27. Deut. 24:12,13. Cap. 22:6 noaptea în umezeală,

fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

8Îi pătrunde ploaia munților

și, neavând alt adăpost, se ghemuiescPlân. 4:5. lângă stânci.

9Aceia îl smulg pe orfan de la țâță,

iau zălog tot ce are săracul,

10și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,

strâng snopii și-s flămânzi;

11în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,

calcă teascul și le este sete;

12în cetăți se aud vaietele celor ce mor,

sufletul celor răniți strigă…

Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii!

13Alții sunt vrăjmași ai luminii,

nu cunosc căile ei,

nu umblă pe cărările ei.

14Ucigașul se scoală în revărsatulPs. 10:8. zorilor,

îl ucide pe cel sărac și lipsit,

și noaptea fură.

15OchiulProv. 7:9. preacurvarului pândește amurgul:

«Nimeni nu mă va vedea», zicePs. 10:11. el

și își pune o maramă pe față.

16Noaptea sparg casele,

ziua stau închiși;

se tem de luminăIoan 3:20..

17Pentru ei dimineața este umbra morții,

și când o văd, simt toate spaimele morții.

18Dar nelegiuitul alunecă ușor pe fața apelor,

pe pământ n-are decât o parte blestemată

și niciodată nu apucă pe drumul celor vii.

19Cum sorb seceta și căldura apele zăpezii,

așa îi înghite Locuința Morților pe cei ce păcătuiesc.

20Pântecele mamei îl uită,

viermii se ospătează cu el,

nimeni nu-și mai aduce aminteProv. 10:7. de el.

Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,

21el, care o pradă pe femeia stearpă și fără copii,

el, care nu-i face niciun bine văduvei!…

22Și totuși Dumnezeu, prin puterea Lui, lungește zilele celor silnici,

și iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viață;

23El le dă liniște și încredere,

are privirilePs. 11:4. Prov. 15:3. îndreptate spre căile lor.

24S-au ridicat și într-o clipă nu mai sunt:

cad, mor ca toți oamenii,

sunt tăiați ca spicele coapte.

25Nu este așa?

Cine mă va dovedi de minciună,

cine va nimici cuvintele mele?”