Evrei 12 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Pilda lui Hristos

1Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, săCol. 3:8. 1Pet. 2:1. dăm laoparte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să1Cor. 9:24. Filip. 3:13,14. alergăm cu stăruințăRom. 12:12. Cap. 10:36 în alergarea care ne stă înainte.

2Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, careLuca 24:26. Filip. 2:8. 1Pet. 1:11., pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șadePs. 110:1. Cap. 1:3,13; 8:1 1Pet. 3:22. la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

3Uitați-vă darMat. 10:24,25. Ioan 15:20. cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru caGal. 6:9. nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre!

Stăruința în încercări

4Voi nu v-ați împotrivit încă1Cor. 10:13. Cap. 10:32‑34 până la sânge în lupta împotriva păcatului.

5Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nuIov 5:17. Prov. 3:11. disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El!

6Căci Domnul pedepsește pePs. 94:12; 119:75. Prov. 3:12. Iac. 1:12. Apoc. 3:19. cine iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.”

7SuferițiDeut. 8:5. 2Sam. 7:14. Prov. 13:24; 19:18; 23:13. pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl?

8Dar dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de carePs. 73:14. 1Pet. 5:9. toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii.

9Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem TatăluiNum. 16:22; 27:16. Iov 12:10. Ecl. 12:7. Is. 42:5; 57:16. Zah. 12:1. duhurilor și să trăim?

10Căci ei, într-adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, caLev. 11:44; 19:2. 1Pet. 1:15,16. să ne facă părtași sfințeniei Lui.

11Este adevărat că orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă le aduce celor ce au trecut prin școala ei roadaIac. 3:18. dătătoare de pace a neprihănirii.

Pilda lui Esau

12Întăriți-văIov 4:3,4. Is. 35:3. dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți;

13croițiProv. 4:26,27. cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ciGal. 6:1. mai degrabă să fie vindecat!

14UrmărițiPs. 34:14. Rom. 12:18; 14:19. 2Tim. 2:22. pacea cu toți și sfințirea, fărăMat. 5:8. 2Cor. 7:1. Efes. 5:5. de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!

15Luați seama2Cor. 6:1. bine caGal. 5:4. nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru caDeut. 29:18. Cap. 3:12 nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea!

16Vegheați săEfes. 5:3. Col. 3:5. 1Tes. 4:3. nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, careGen. 25:33. pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut!

17Știți că mai pe urmă, când a vrutGen. 27:34,36,38. să capete binecuvântarea, n-aCap. 6:6. fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.

Îndemn la sfințire

18Voi nu v-ați apropiat de un munteEx. 19:12,18,19; 20:18. Deut. 4:11; 5:22. Rom. 6:14; 8:15. 2Tim. 1:7. care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună,

19nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul care vorbea în așa fel, că cei ce l-au auzit au cerutEx. 20:19. Deut. 5:5,25; 18:16. să nu li se mai vorbească

20(pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „ChiarEx. 19:13. un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata!”

21ȘiEx. 19:16. priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare, încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur.”),

22ci v-ați apropiat deGal. 4:26. Apoc. 3:12; 21:2,10. muntele Sionului, deFilip. 3:20. cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, deDeut. 33:2. Ps. 68:17. Iuda 14. zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,

23de Biserica celor întâi-născuțiEx. 4:22. Iac. 1:18. Apoc. 14:4., careLuca 10:20. Filip. 4:3. Apoc. 13:8. sunt scriși în ceruri de Dumnezeu, JudecătorulGen. 18:25. Ps. 94:2. tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuțiFilip. 3:12. Cap. 11:40 desăvârșiți,

24de Isus, MijlocitorulCap. 8:6; 9:15. legământului celui nou, și de sângeleEx. 24:8. Cap. 10:22 1Pet. 1:2. stropirii, care vorbește mai bine decâtGen. 4:10. Cap. 11:4 sângele lui Abel.

25Luați seama ca nu cumva să nu voiți să-L ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci, dacăCap. 2:2,3; 3:17; 10:28,29. n-au scăpat cei ce n-au vrut să-L asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri,

26alEx. 19:18. cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o datăHag. 2:6. nu numai pământul, ci și cerul.”

27Cuvintele acestea, „încă o dată”, arată că schimbareaPs. 102:26. Mat. 24:35. 2Pet. 3:10. Apoc. 21:1. lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.

28Fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să-I aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică,

29fiindcă DumnezeulEx. 24:17. Deut. 4:24; 9:3. Ps. 50:3; 97:3. Is. 66:15. 2Tes. 1:8. Cap. 10:27 nostru este „un foc mistuitor”.