Evrei 6 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Cei căzuți de la credință

1De aceea să lăsămFilip. 3:12‑14. Cap. 5:12 adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarteCap. 9:14. și a credinței în Dumnezeu,

2învățătura despreFap. 19:4,5. botezuri, despreFap. 8:14‑17; 19:6. punerea mâinilor, despre învierea morțilorFap. 17:31,32. și despreFap. 24:25. Rom. 2:16. judecata veșnică.

3Și vom face lucrul acesta, dacăFap. 18:21. 1Cor. 4:19. va voi Dumnezeu.

4Căci cei ce au fost luminațiMat. 12:31,32. Cap. 10:26 2Pet. 2:20,21. 1Ioan 5:16. odată și au gustat darulCap. 10:32. ceresc și s-au făcut părtașiIoan 4:10; 6:32. Efes. 2:8. Duhului Sfânt

5și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitorGal. 3:2,5. Cap. 2:4,

6și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarășiCap. 2:5. și aduși la pocăință, fiindcăCap. 10:29. ei Îl răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit.

7Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântarePs. 65:10. de la Dumnezeu.

8DarIs. 5:6. dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat și sfârșește prin a i se pune foc.

Făgăduința dată lui Avraam

9Măcar că vorbim astfel, preaiubiților, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea.

10CăciProv. 14:31. Mat. 10:42; 25:40. Ioan 13:20. DumnezeuRom. 3:4. 2Tes. 1:6,7. nu este nedrept, ca să uite osteneala1Tes. 1:3. voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care i-ați ajutoratRom. 15:25. 2Cor. 8:4; 9:1,12. 2Tim. 1:18. și îi ajutorați pe sfinți.

11Dorim însă ca fiecareCap. 3:6,14. din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit oCol. 2:2. deplină nădejde,

12așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenescCap. 10:36. făgăduințele.

13Dumnezeu, când i-a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-aGen. 22:16,17. Ps. 105:9. Luca 1:73. jurat pe Sine Însuși

14și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îți voi înmulți foarte mult sămânța!”

15Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduința.

16Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământulEx. 22:11. este o chezășie care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei.

17De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să le dovedească cu mai multă tărie moștenitorilorCap. 11:9. făgăduinței nestrămutareaRom. 11:29. hotărârii Lui, a venit cu un jurământ,

18pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusăCap. 12:1. înainte,

19pe care o avem ca o ancoră a sufletului: o nădejde tare și neclintită, careLev. 16:15. Cap. 9:7 pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului,

20undeCap. 4:14; 8:1; 9:24. Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcutCap. 3:1; 5:6,10; 7:17. „Mare-Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.