Judecătorii 11 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Iefta, judecător în Israel

1IeftaEvr. 11:32., galaaditul, era un om viteazCap. 6:12. 2Împ. 5:1.. El era fiul unei curve. Galaad îl născuse pe Iefta.

2Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, l-au izgonit pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei.”

3Și Iefta a fugit de la frații lui și a locuit în țara Tob. Niște oameniCap. 9:4. 1Sam. 22:2. fără căpătâi s-au strâns la Iefta și făceau plimbări cu el.

4După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.

5Și pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să-l caute pe Iefta din țara Tob.

6Ei i-au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră ca să-i batem pe fiii lui Amon!”

7Iefta le-a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-ați urâtGen. 26:27. voi și nu m-ați izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniți la mine acum, când sunteți în strâmtorare?”

8BătrâniiCap. 10:18. Galaadului i-au zis lui Iefta: „Ne întoarcemLuca 17:4. la tine acum ca să mergi cu noi, să-i bați pe fiii lui Amon și să fii căpeteniaCap. 10:18. noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”

9Iefta le-a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să-i bat pe fiii lui Amon și dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?”

10Bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „DomnulIer. 42:5. să ne audă și să judece dacă nu vom face ce spui!”

11Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui și l-a așezat căpetenieVers. 8; și Iefta a spus din nou înainteaCap. 10:17; 20:1. 1Sam. 10:17; 11:15. Domnului, la Mițpa, toate cuvintele pe care le rostise.

Înfrângerea amoniților

12Iefta i-a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva țării mele?”

13Împăratul fiilor lui Amon le-a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru căNum. 21:24‑26. Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe țara mea, de la Arnon până la IabocGen. 32:22. și Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie!”

14Iefta i-a trimis iarăși soli împăratului fiilor lui Amon

15ca să-i spună: „Așa vorbește Iefta: «IsraelDeut. 2:9,19. n-a pus mâna pe țara Moabului, nici pe țara fiilor lui Amon.

16Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mersNum. 14:25. Deut. 1:40. Ios. 5:6. în pustie până la Marea Roșie și a ajuns la CadesNum. 13:26; 20:1. Deut. 1:46..

17Atunci Israel i-a trimisNum. 20:14. soli împăratului Edomului ca să-i spună: ‘Lasă-mă să trec prin țara ta!’ DarNum. 20:18,21. împăratul Edomului n-a voit. A trimis și la împăratul Moabului, și nici el n-a vrut. Și Israel a rămas laNum. 20:1. Cades.

18Apoi a mers prin pustie, a ocolitNum. 21:4. Deut. 2:1‑8. țara Edomului și țara Moabului și a venitNum. 21:11. la răsăritul țării Moabului; au tăbărâtNum. 21:13; 22:36. dincolo de Arnon, fără să intre în ținutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.

19Israel i-a trimisNum. 21:21. Deut. 2:26. soli lui Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului. Și Israel i-a zis: ‘Lasă-mă să trec prinNum. 21:22. Deut. 2:27. țara ta până la locul spre care mergem!’

20Dar SihonNum. 21:23. Deut. 2:32. n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă prin ținutul lui, și-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat și a luptat împotriva lui Israel.

21Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon cu tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătutNum. 21:24,25. Deut. 2:33,34.. Israel a pus mâna pe toată țara amoriților care erau așezați în țara aceasta.

22Au pus mâna pe tot ținutul amorițilorDeut. 2:36., de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan.

23Și acum, când Domnul, Dumnezeul lui Israel i-a izgonit pe amoriți dinaintea poporului Său, Israel, tu să le stăpânești țara?

24Oare ce-ți dă în stăpânire dumnezeul tău, ChemoșNum. 21:29. 1Împ. 11:7. Ier. 48:7., nu vei stăpâni? Și tot ce ne-a dat în stăpânire DomnulDeut. 9:4,5; 18:12. Ios. 3:10., Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim?

25Ești tu mai bun decât BalacNum. 22:2. Ios. 24:9., fiul lui Țipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?

26Iată că sunt trei sute de ani de când locuiește Israel la HesbonNum. 21:25. și în satele din jurul lui, la AroerDeut. 2:36. și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-ați luat în tot timpul acesta?

27Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judeceGen. 18:25. lucrul acesta. El să fie astăzi judecătorGen. 16:5; 31:53. 1Sam. 24:12,15. între fiii lui Israel și fiii lui Amon.»”

28Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.

Fiica lui Iefta

29DuhulCap. 3:10. Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Mițpe, în Galaad, și din Mițpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.

30Iefta I-a făcut o juruințăGen. 28:20. 1Sam. 1:11. Domnului și a zis: „Dacă îi vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon,

31oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, Îi vaLev. 27:2,3. 1Sam. 1:11,28; 2:18. fi închinat Domnului și-l voiPs. 66:13. Lev. 27:11,12. aduce ca ardere-de-tot.”

32Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, și Domnul i-a dat în mâinile lui.

33Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spreEzec. 27:17. Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și până la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel.

34Iefta s-a întors acasă, la MițpaCap. 10:17; 11:11.. Și iată că fiica saEx. 15:20. 1Sam. 18:6. Ps. 68:25. Ier. 31:4. i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii și nici altă fată.

35Cum a văzut-o, el și-a ruptGen. 37:29,34. hainele și a zis: „Ah, fata mea, adânc mă lovești și mă tulburi! I-am făcut oEcl. 5:2. juruință Domnului și n-o potNum. 30:2. Ps. 15:4. Ecl. 5:4,5. întoarce.”

36Ea i-a zis: „Tată, I-ai făcut o juruință Domnului; fă-miNum. 30:2. potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, acum, când2Sam. 18:19,31. Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon!”

37Și ea i-a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plâng fecioria cu tovarășele mele!”

38El a răspuns: „Du-te!” Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei și și-a plâns fecioria pe munți.

39După cele două luni s-a întors la tatăl ei, și el a împlinitVers. 31 1Sam. 1:22,24; 2:18. cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul

40că, în toți anii, fetele lui Israel se duc să o prăznuiască pe fiica lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.