Neemia 2 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Neemia, la Ierusalim

1În luna Nisan, în anul al douăzecilea al împăratului ArtaxerxeEzra 7:1., pe când vinul era înaintea lui, amCap. 1:11. luat vinul și i l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.

2Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai fața tristă? Totuși nu ești bolnav; nu poate fi decât o întristareProv. 15:13. a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică

3și i-am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul1Împ. 1:31. Dan. 2:4; 5:10; 6:6,21. în veac! Cum să n-am fața tristă când cetateaCap. 1:3. în care sunt mormintele părinților mei este nimicită și porțile ei sunt arse de foc?”

4Și împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor

5și i-am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s-o zidesc din nou!”

6Împăratul, lângă care ședea și împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ține călătoria ta și când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec și i-am hotărât oCap. 5:14; 13:6. vreme.

7Apoi i-am zis împăratului: „Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda,

8și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemn să fac grinzi pentru porțile cetățuii de lângă CasăCap. 3:7., pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căciEzra 5:5; 7:6,9,28. Vers. 18 mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

9M-am dus la dregătorii de dincolo de Râu și le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoțească niște mai-mari ai oștii și niște călăreți.

10Lui Sanbalat, horonitul, și lui Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.

Neemia îmbărbătează poporul

11AmEzra 8:32. ajuns la Ierusalim și am rămas acolo trei zile.

12După aceea m-am sculat noaptea cu câțiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită în afară de vita pe care călăream.

13Am ieșit noaptea pe Poarta2Cron. 26:9. Cap. 3:13 Văii și m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului și spre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmateCap. 1:3. Vers. 17 ale Ierusalimului și la porțile lui arse de foc.

14Am trecut pe la PoartaCap. 3:15. Izvorului și pe la Iazul Împăratului, și nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine.

15M-am suit noaptea pe la2Sam. 15:23. Ier. 31:40. pârâu și m-am uitat iarăși cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe Poarta Văii și astfel m-am întors.

16Dregătorii nu știau unde fusesem și ce făceam. Până în clipa aceea nu le spusesem nimic iudeilor, nici preoților, nici mai-marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi.

17Le-am zis atunci: „Vedeți starea nenorocită în care suntem: Ierusalimul este dărâmat și porțile sunt arse de foc. Veniți să zidim iarăși zidul Ierusalimului și să nu mai fim deCap. 1:3. Ps. 44:13; 79:4. Ier. 24:9. Ezec. 5:14,15; 22:4. ocară!”

18Și le-am istorisit cum mânaVers. 8 cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine și ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm și să zidim!” Și s-au întărit2Sam. 2:7. în această hotărâre bună.

19Sanbalat, horonitul, Tobia, slujitorul amonit, și Gheșem, arabul, fiind înștiințați, și-au bătut jocPs. 44:13; 79:4; 80:6. de noi și ne-au disprețuit. Ei au zis: „Ce faceți voi acolo? Vă răsculațiCap. 6:6. împotriva împăratului?”

20Și eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula și vom zidi, dar voiEzra 4:3. n-aveți nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.”