Ieremia 4 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

1„Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarceCap. 3:1,22. Ioel 2:12. la Mine”, zice Domnul, „dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.

2DacăDeut. 10:20. Is. 45:23; 65:16. Cap. 5:2 vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevărIs. 48:1. Zah. 8:8., cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurileGen. 22:18. Ps. 72:17. Gal. 3:8. vor fi binecuvântate în El și se vor făliIs. 45:25. 1Cor. 1:31. cu El.”

3Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: „Desțeleniți-văOs. 10:12. un ogor nou și nu semănați întreMat. 13:7,22. spini!

4Tăiați-vă împrejurDeut. 10:16; 30:6. Cap. 9:26 Rom. 2:28,29. Col. 2:11. pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oameni ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutății faptelor voastre!”

O năvălire străină

5Dați de știre în Iuda, vestiți la Ierusalim și spuneți: „Sunați din trâmbiță în țară! Strigați în gura mare și ziceți: «Strângeți-văCap. 8:14. și haidem în cetățile întărite!»

6Înălțați un steag spre Sion, fugiți și nu vă opriți! Căci de la miazănoapteCap. 1:13‑15; 6:1,22. aduc nenorocirea și un mare prăpăd.”

7Leul se aruncă2Împ. 24:1. Cap. 5:6 Dan. 7:4. din tufarul său, nimicitorulCap. 25:9. neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ți pustiascăIs. 1:7. Cap. 2:15 țara, să-ți dărâme cetățile și nimeni să nu mai locuiască în ele.

8De aceea acoperiți-văIs. 22:12. Cap. 6:26 cu saci, plângeți și gemeți, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi!

9„În ziua aceea”, zice Domnul, „împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămâne încremeniți, și prorocii – uimiți.”

10Eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Ai înșelatEzec. 14:9. 2Tes. 2:11. într-adevăr poporul acesta și Ierusalimul cândCap. 5:12; 14:13. ai zis: «Veți avea pace»! Și totuși sabia le amenință viața.”

11În vremea aceea li se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: „Un vântCap. 51:1. Ezec. 11:17. Os. 13:15. arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe grâul.

12Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine. Acum le voiCap. 1:16. rosti hotărârea.”

13„Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele luiIs. 5:28. sunt ca un vârtej, caiiDeut. 28:49. Plân. 4:19. Os. 8:1. Hab. 1:8. lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiți!”

14Curățește-ți inimaIs. 1:16. Iac. 4:8. de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

15Căci un glas care pornește de la DanCap. 8:16. și vestește nenorocirea o vestește de la muntele lui Efraim.

16„Spuneți-le lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului! Vin niște împresurători dintr-o țarăCap. 5:15. îndepărtată și strigă împotriva cetăților lui Iuda.

17Ca cei ce păzesc un ogor2Împ. 25:1,4., ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea”, zice Domnul.

18„Acesta este rodul căilor și al faptelor talePs. 107:17. Is. 50:1. Cap. 2:17,19, este vina răutății tale, dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă.”

19MăruntaieleIs. 15:5; 16:11; 21:3; 22:4. Cap. 9:1,10 Luca 19:42. mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac. Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război!

20Se vestește dărâmarePs. 42:7. Ezec. 7:26. peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibeleCap. 10:20. îmi sunt pustiite deodată, și corturile – într-o clipă.

21Până când voi vedea steagul fâlfâind și voi auzi sunetul trâmbiței?

22„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteriRom. 16:19. să facă răul, dar nu știu să facă binele.”

23Mă uit la pământIs. 24:19., și iată că este pustiuGen. 1:2. și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit!

24Mă uitIs. 5:25. Ezec. 38:20. la munți, și iată că sunt zguduiți și toate dealurile se clatină!

25Mă uit, și iată că nu este niciun om și toate păsările cerurilorȚef. 1:3. au fugit!

26Mă uit, și, iată, Carmelul este un pustiu și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse!

27Căci așa vorbește Domnul: „Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimiciCap. 5:10,18; 30:11; 46:28. de tot.

28Din pricina aceasta țaraOs. 4:3. este în jale și cerurileIs. 5:30; 50:3. sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare răuNum. 23:19. Cap. 7:16 de el, nu Mă voi întoarce.

29La vuietul călăreților și al arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori.

30Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulimeni2Împ. 9:30. Ezec. 23:40. ochii, dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăiCap. 22:20,22. Plân. 1:2,19. te disprețuiesc și vor să-ți ia viața.

31Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și își întindeIs. 1:15. Plân. 1:17. mâinile zicând: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor.»