Romani 4 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

1Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru AvraamIs. 51:2. Mat. 3:9. Ioan 8:33,39. 2Cor. 11:22.?

2Dacă Avraam a fost socotit neprihănitCap. 3:20,27,28. prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

3Căci ce zice Scriptura? „AvraamGen. 15:6. Gal. 3:6. Iac. 2:23. L-a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

4Însă celuiCap. 11:6. ce lucrează plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat;

5pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce îl socotește pe păcătos neprihănitIos. 24:2., credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.

6Tot astfel, și David îl numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit.

7„FericePs. 32:1,2.”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite!

8Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!”

9Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire”.

10Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.

11Apoi aGen. 17:10. primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, ca săLuca 19:9. Vers. 12,16 Gal. 3:7. fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur, pentru ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta,

12și ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.

Moștenirea vine prin credință

13Într-adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteniGen. 17:4. Gal. 3:29. lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință.

14CăciGal. 3:18., dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică, și făgăduința este nimicită,

15pentru că LegeaCap. 3:20; 5:13,20; 7:8,10,11. 1Cor. 15:56. 2Cor. 3:7,9. Gal. 3:10,19. 1Ioan 3:4. aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.

16De aceea moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, ca să fie prin harCap. 3:24. și pentru caGal. 3:22. făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea careIs. 51:2. Cap. 9:8 are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

17după cum este scris: „Te-amGen. 17:5. rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, careCap. 8:11. Efes. 2:1,5. învie morții și care cheamă lucrurileCap. 9:26. 1Cor. 1:28. 1Pet. 2:10. care nu sunt ca și cum ar fi.

18Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „AșaGen. 15:5. va fi sămânța ta.”

19Și fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-aGen. 17:17; 18:11. Evr. 11:11,12. uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani –, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

20El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, I-a dat slavă lui Dumnezeu,

21deplin încredințat că El ce făgăduiește poatePs. 115:3. Luca 1:37,45. Evr. 11:19. să și împlinească.

22De aceea credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”.

23Dar nuCap. 15:4. 1Cor. 10:6,11. numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”,

24ci este scris și pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în CelFap. 2:24; 13:30. ce L-a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru,

25careIs. 53:5,6. Cap. 3:25; 5:6; 8:32 2Cor. 5:21. Gal. 1:4. Evr. 9:28. 1Pet. 2:24; 3:18. a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat1Cor. 15:17. 1Pet. 1:21. din pricină că am fost socotiți neprihăniți.