Faptele apostolilor 19 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Ucenicii lui Ioan se fac creștini

1Pe când era Apolo1Cor. 1:12; 3:5,6. în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ținuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit câțiva ucenici

2și le-a zis: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am1Sam. 3:7. Cap. 8:16 auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”

3„Dar cu ce botez ați fost botezați?”, le-a zis el. Și ei au răspuns: „CuCap. 18:25. botezul lui Ioan.”

4Atunci Pavel a zis: „IoanMat. 3:11. Ioan 1:15,27,30. Cap. 1:5; 11:16; 13:24,25. a botezat cu botezul pocăinței și spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”

5Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați înCap. 8:16. Numele Domnului Isus.

6CândCap. 6:6; 8:17. și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei și vorbeauCap. 2:4; 10:46. în alte limbi și proroceau.

7Erau cam doisprezece bărbați de toți.

Pavel învață norodul la Efes

8În urmăCap. 17:2; 18:4. Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare laCap. 1:3; 28:23. Împărăția lui Dumnezeu și căuta să-i înduplece pe cei ce-l ascultau.

9Dar fiindcă2Tim. 1:15. 2Pet. 2:2. Iuda 10. unii rămâneau împietriți și necredincioși și vorbeau de răuCap. 9:2. Vers. 23 Cap. 22:4; 24:14 Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, i-a despărțit pe ucenici de ei și a învățat în fiecare zi norodul în școala unuia numit Tiran.

10Lucrul acestaCap. 20:31. a ținut doi ani, așa că toți cei ce locuiau în Asia, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului.

11Și Dumnezeu făceaMar. 16:20. Cap. 14:3 minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel,

12până acolo2Împ. 4:29. Cap. 5:15 că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri care fuseseră atinse de trupul lui și-i lăsau bolile și ieșeau din ei duhurile rele.

Exorciștii iudei

13NișteMat. 12:27. exorciști iudei care umblau din loc în loc auMar. 9:38. Luca 9:49. încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară!”

14Cei ce făceau lucrul acesta erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă.

15Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?”

16Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit în așa fel, că au fugit goi și răniți din casa aceea.

17Lucrul acesta a fost cunoscut de toți iudeii și de toți grecii care locuiau în Efes șiLuca 1:65; 7:16. Cap. 2:43; 5:5,11. i-a apucat frica pe toți; și Numele Domnului Isus era proslăvit.

18Mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturiseascăMat. 3:6. și să spună ce făcuseră.

19Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor; prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți –

20cu atâtaCap. 6:7; 12:24. putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului.

Răscoala argintarului Dimitrie

21După ceRom. 15:25. Gal. 2:1. s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-aCap. 20:22. pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuieCap. 18:21; 23:11. Rom. 15:24‑28. să văd și Roma.”

22A trimis în Macedonia două dinCap. 13:5. ajutoarele lui, pe Timotei și pe ErastRom. 16:23. 2Tim. 4:20., iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia.

23Pe vremea aceea2Cor. 1:8. s-a făcut o mare tulburare cu privire la CaleaCap. 9:2. Domnului.

24Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei și le aducea lucrătorilor săi nu puținCap. 16:16,19. câștig cu ele.

25I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeași meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știți că bogăția noastră atârnă de meseria aceasta

26și vedeți și auziți că Pavel acesta nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia a înduplecat și a abătut mult norod și zice că zeii făcuți de mâini nuPs. 115:4. Is. 44:10‑20. Ier. 10:3. sunt dumnezei.

27Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreț, dar și că templul marii zeițe Diana este socotit ca o nimica și chiar măreția aceleia care este cinstită în toată Asia și în toată lumea este nimicită.”

28Cuvintele acestea i-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!”

29Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toții într-un gând în teatru și i-au luat cu ei pe macedonenii GaiusRom. 16:23. 1Cor. 1:14. și AristarhCap. 20:4; 27:2. Col. 4:10. Flm. 24., tovarășii de călătorie ai lui Pavel.

30Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.

31Chiar și unii dintre mai-marii Asiei care-i erau prieteni au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.

32Unii strigau una, alții – alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulți nici nu știau pentru ce se adunaseră.

33Atunci l-au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru1Tim. 1:20. 2Tim. 4:14. a făcutCap. 12:17. semn cu mâna și voia să se apere înaintea norodului.

34Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toți într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!”

35Totuși, logofătul a potolit norodul și a zis: „Bărbați efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane și a chipului ei căzut din cer?

36Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliți și să nu faceți nimic cu pornire nechibzuită.

37Căci i-ați adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt vinovați nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiței noastre.

38Deci dacă, într-adevăr, Dimitrie și meșterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată și sunt dregători; să se pârască unii pe alții.

39Dar dacă umblați după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită.

40Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăți zarva aceasta.”

41După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.