Numeri 11 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Focul Domnului

1PoporulDeut. 9:22. a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniatPs. 78:21.. S-a aprinsLev. 10:2. Cap. 16:35 2Împ. 1:12. Ps. 106:18. între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei.

2Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugatIac. 5:16. Domnului, și focul s-a stins.

3Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

Prepelițele

4AdunăturiiEx. 12:38. de oameni care se afla în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „CinePs. 78:18; 106:14. 1Cor. 10:6. ne va da carne să mâncăm?

5Ne aducemEx. 10:3. aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi.

6Acum ni s-a uscatCap. 21:5. sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta.”

7ManaEx. 16:14,31. semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionulGen. 2:12..

8Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustulEx. 16:31. unei turte făcute cu untdelemn.

9Când cădea rouaEx. 16:13,14. noaptea în tabără, cădea și mana.

10Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. MâniaPs. 78:21. Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat

11și I-a zisDeut. 1:12. Domnului: „Pentru ce îl mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?

12Oare eu am zămislit poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-lIs. 40:11. la sânul tău cum îl poartă doicaIs. 49:23. 1Tes. 2:7. pe copil», până în țara pe care le-ai juratGen. 26:3; 50:24. Ex. 13:5. părinților lui că i-o vei da?

13De undeMat. 15:33. Mar. 8:4. să iau carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: «Dă-ne carne să mâncăm!»

14EuEx. 18:18. singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.

15Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă1Împ. 19:4. Iona 4:3., Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai vădȚef. 3:15. nenorocirea!”

16Domnul i-a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeciEx. 24:1,9. de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, dintre cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putereDeut. 16:18. asupra lor; adu-i la Cortul Întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine!

17EuVers. 25 Gen. 11:5. Gen. 18:21. Ex. 19:20. Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din Duhul1Sam. 10:6. 2Împ. 2:15. Neem. 9:20. Is. 44:3. Ioel 2:28. care este peste tine și-L voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur.

18Să spui poporului: «Sfințiți-văEx. 19:10. pentru mâine, și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns înEx. 16:7. auzul Domnului și ați zis: ‘Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noiVers. 5 Fap. 7:39. o duceam bine în Egipt.’ Domnul vă va da carne și veți mânca.

19Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,

20ci o lunăPs. 78:29; 106:15. întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul, care este în mijlocul vostru, și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: ‘Pentru ceCap. 21:5. am ieșit noi oare din Egipt?’»”

21Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijloculGen. 12:2. Ex. 12:37; 38:26. Cap. 1:46 căruia sunt eu, și Tu zici: «Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă»!

22Putem tăia2Împ. 7:2. Mat. 15:33. Mar. 8:4. Ioan 6:7,9. oare atâtea oi și atâția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?”

23Domnul i-a răspuns lui Moise: „Nu cumvaIs. 50:2; 59:1. s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se vaCap. 23:19. Ezec. 12:25; 24:14. întâmpla sau nu.”

24Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunatVers. 16 șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i-a pus în jurul Cortului.

25Domnul S-a coborâtVers. 17 Cap. 12:5. în nor și i-a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el și L-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce Duhul S-a așezat2Împ. 2:15. peste ei, au început să prorocească1Sam. 10:5,6,10; 19:20,21,23. Ioel 2:28. Fap. 2:17,18. 1Cor. 14:1., dar după aceea n-au mai prorocit.

26Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și Duhul S-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei înscriși, măcar că nu1Sam. 20:26. Ier. 36:5. se duseseră la Cort. Și au început să prorocească și ei în tabără.

27Un tânăr a alergat și i-a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără.”

28Și Iosua, fiul lui Nun, care îi slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule MoiseMar. 9:38. Luca 9:49. Ioan 3:26., oprește-i!”

29Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu1Cor. 14:5. ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!”

30Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel.

31Domnul a făcut să sufle de peste mare un vântEx. 16:13. Ps. 78:26‑28; 105:40., care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului.

32În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei.

33Pe când carneaPs. 78:30,31. era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.

34I-au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat poporul apucat de poftă.

35De la Chibrot-Hataava poporul a plecatCap. 33:17. la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.