Evrei 2 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

El a vestit o mare mântuire

1De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim îndepărtați de ele.

2Căci, dacă Cuvântul vestitDeut. 33:2. Ps. 68:17. Fap. 7:53. Gal. 3:19. prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă oriceNum. 15:30,31. Deut. 4:3; 17:2,5,12; 27:26. abatere și orice neascultare și-au primit o dreaptă răsplătire,

3cumCap. 10:28,29; 12:25. vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, careMat. 4:17. Mar. 1:14. Cap. 1:2, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-aLuca 1:2. fost adeverită de cei ce au auzit-o,

4în timp ce Dumnezeu întăreaMar. 16:20. Fap. 14:3; 19:11. Rom. 15:18,19. 1Cor. 2:4. mărturia lor cuFap. 2:22,43. semne, puteri și felurite minuni și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite1Cor. 12:4,7,11. dupăEfes. 1:5,9. voia Sa?

Dumnezeu I-a supus totul

5Într-adevăr, nu unor îngeri le-a supus El lumeaCap. 6:5. 2Pet. 3:13. viitoare despre care vorbim.

6Ba încă cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „CeIov 7:17. Ps. 8:4; 144:3. este omul, ca să-Ți aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi?

7L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă și cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale,

8toateMat. 28:18. 1Cor. 15:27. Efes. 1:22. Cap. 1:13 le-ai supus sub picioarele lui.” Într-adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum încă nu1Cor. 15:25. vedem că toate îi sunt supuse.

9Dar pe AcelaFilip. 2:7‑9. care a fost făcut „pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununatFap. 2:33. cu slavă și cu cinste” din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentruIoan 3:16; 12:32. Rom. 5:18; 8:32. 2Cor. 5:15. 1Tim. 2:6. 1Ioan 2:2. Apoc. 5:9. toți.

10Se cuvenea, într-adevărLuca 24:46., ca Acela pentruRom. 11:36. care și prin care sunt toate și care voia să-i ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșeascăFap. 3:15; 5:31. Cap. 12:2, prin suferințe, pe Căpetenia mântuiriiLuca 13:32. Cap. 5:9 lor.

11Căci CelCap. 10:10,14. ce sfințește și cei ce sunt sfințiți suntFap. 17:26. dintr-unul. De aceea Lui nu-IMat. 28:10. Ioan 20:17. Rom. 8:29. este rușine să-i numească frați,

12când zice: „Voi vestiPs. 22:22,25. Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta laudaPs. 18:2. Is. 12:2. în mijlocul adunării.”

13Și iarăși: „Îmi voi pune încrederea în El.” Și în alt loc: „Iată-MăIs. 8:18., Eu și copiii pe careIoan 10:29; 17:6,9,11,12. Mi i-a dat Dumnezeu!”

14Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa șiIoan 1:14. Rom. 8:3. Filip. 2:7. El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca1Cor. 15:54,55. Col. 2:15. 2Tim. 1:10., prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul,

15și să-i izbăvească pe toți aceia care, prin frica morțiiLuca 1:74. Rom. 8:15. 2Tim. 1:7., erau supuși robiei toată viața lor.

16Căci, negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam.

17Prin urmare, a trebuit să Se asemeneFilip. 2:7. fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare-preot milosCap. 4:15; 5:1,2. și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului.

18ȘiCap. 4:15,16; 5:2; 7:25., prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.