Ezechiel 1 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Chemarea lui Ezechiel

1În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinșii de război de laVers. 3 Cap. 3:15,23; 10:15,20,22; 43:3. râul Chebar, s-au deschisMat. 3:16. Fap. 7:56; 10:11. Apoc. 19:11. cerurile și am avut vedeniiCap. 8:3. dumnezeiești.

2În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei2Împ. 24:12,15. împăratului Ioiachin –,

3Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara haldeenilor, lângă râul Chebar, și acolo a venit mâna1Împ. 18:46. 2Împ. 3:15. Cap. 3:14,22; 8:1; 40:1 Domnului peste el.

4M-am uitat și iată că a venit de la miazănoapteIer. 1:14; 4:6; 6:1. un vântIer. 23:19; 25:32. năprasnic, un nor gros și un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului.

5Tot în mijlocApoc. 4:6. se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișareCap. 10:8. avea o asemănareVers. 10 Cap. 10:14,21 omenească.

6Fiecare din ele avea patru fețe și fiecare avea patru aripi.

7Picioarele lor erau drepte, și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel; și scânteiauDan. 10:6. Apoc. 1:15. ca arama lustruită.

8Sub aripi, de cele patru părți ale lor, aveau niște mâiniCap. 10:8,21. de om; și toate patru aveau fețe și aripi.

9AripileVers. 11 lor erau prinse una de alta. Și când mergeauVers. 12 Cap. 10:11, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte.

10Cât despre chipulApoc. 4:7. fețelor lor, era așa: înainte, toateNum. 2:10. aveau o față de om; la dreapta lor, toate patru aveauNum. 2:3. câte o față de leu; la stânga lorNum. 2:18., toate patru aveau câte o față de bou; iar înapoi, toate patru aveau câte oNum. 2:25. față de vultur.

11Aripile fiecăreia erau întinse în sus, așa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar douăIs. 6:2. le acopereau trupurile.

12FiecareVers. 9 Cap. 10:22 mergea drept înainte, și anume încotro le mânaVers. 20 duhul să meargă, într-acolo mergeau; iar în mersul lor nu seVers. 9,17 întorceau în nicio parte.

13În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși, care ardeau; și ceva ca niște făcliiApoc. 4:5. umbla încoace și încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, și din el ieșeau fulgere.

14Făpturile vii însă, când alergauZah. 4:10. și se întorceau, erau ca fulgerulMat. 24:27..

15Mă uitam la aceste făpturi vii, și iată că pe pământ, în afară de făpturile vii, era o roatăCap. 10:9. la fiecare din cele patru fețe ale lor.

16ÎnfățișareaCap. 10:9,10. acestor roți și materialul din care erau făcute păreau de crisolitDan. 10:6., și toate patru aveau aceeași întocmire. Înfățișarea și alcătuirea lor erau de așa fel, încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roți.

17Când mergeauVers. 12, alergau pe toate cele patru laturi ale lor; și nu se întorceau deloc în mersul lor.

18Aveau niște obezi de o înălțime înspăimântătoare, și pe obezile lor cele patru roți erau pline cu ochiCap. 10:12. Zah. 4:10. de jur împrejur.

19Când mergeauCap. 10:16,17. făpturile vii, mergeau și roțile pe lângă ele; și când se ridicau făpturile vii de la pământ, se ridicau și roțile.

20UndeVers. 12 le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; și împreună cu ele se ridicau și roțile, căciCap. 10:17. duhul făpturilor vii era în roți.

21CândVers. 19,20 Cap. 10:17 mergeau făpturile vii, mergeau și roțile; când se opreau ele, se opreau și roțile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau și roțile; căci duhul făpturilor vii era în roți.

22Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindereCap. 10:1. a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor și se întindea în aer sus, peste capetele lor.

23Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, și mai aveau fiecare câte două aripi care le acopereau trupurile.

24CândCap. 10:5. umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor caCap. 43:2. Dan. 10:6. Apoc. 1:15. vâjâitul unor ape mari și ca glasulIov 37:4,5. Ps. 29:3,4; 68:33. Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oștiri, iar când se opreau, își lăsau aripile în jos.

25Și venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor, iar când se opreau, își lăsau aripile în jos.

26DeasupraCap. 10:1. cerului care era peste capetele lor era ceva caEx. 24:10. o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el.

27AmCap. 8:2. mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruită, ca niște foc, înăuntrul căruia era omul acesta și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus și de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc, și de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare.

28Ca înfățișarea curcubeuluiApoc. 4:3; 10:1. care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. AstfelCap. 3:23; 8:4. era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, amCap. 3:23. Dan. 8:17. Fap. 9:4. Apoc. 1:17. căzut cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia care vorbea.