1Vai de cetateaEzec. 22:3; 24:6,9. Hab. 2:12. vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie și care nu încetează să se dedea la răpire!
2Auziți pocnetul biciului, huruitulIer. 47:3. roților, tropăitul cailor și duruitul carelor!
3Se aruncă năvalnici călăreții, scânteiază sabia, fulgeră sulița… O mulțime de răniți!… Grămezi de trupuri moarte!… Morți fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morți!…
4Din pricina multelor curvii ale curvei pline de farmec, fermecătoare iscusităIs. 47:9,12. Apoc. 18:2,3., care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei,
5„iatăCap. 2:13., am necaz pe tine”, zice Domnul Oștirilor. „Îți voi ridica poaleleIs. 47:2,3. Ier. 13:22,26. Mica 1:11. peste cap, ca să-ți vadăHab. 2:16. neamurile goliciunea, și împărățiile – rușinea.
6Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosiMal. 2:9. și te voi face de ocarăEvr. 10:33..
7Toți cei ce te vor vedeaApoc. 18:10. vor fugi de tine și vor zice: «Ninive este nimicită! Cine o vaIer. 15:5. plânge?» Unde să-ți caut mângâietori?”
8EștiAm. 6:2. tu mai bună decât No-AmonIer. 46:25,26. Ezec. 30:14‑16., cetatea care ședea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea?
9Etiopia și egiptenii fără număr erau tăria ei, Put și libienii erau ajutoarele ei.
10Și totuși a trebuit să plece și ea în surghiun, s-a dus în robie, și pruncii eiPs. 137:9. Is. 13:16. Os. 13:16. au fost zdrobiți în toate colțurilePlân. 2:19. ulițelor; au aruncat sorțiiIoel 3:3. Ob. 11. asupra fruntașilor ei, și toți mai-marii ei au fost aruncați în lanțuri.
11ȘiIer. 25:17,27. Cap. 1:10 tu te vei îmbăta, te vei ascunde; și tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmașului.
12Toate cetățuile tale sunt niște smochiniApoc. 6:13. cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce.
13Iată, poporulIer. 50:37; 51:30. tău este ca femeile în mijlocul tău; porțile țării tale se deschid înaintea vrăjmașilor tăi; focul îți mistuie zăvoarelePs. 147:13. Ier. 51:20..
14Scoate-ți apă pentru împresurare! Drege-ți întăriturileCap. 2:1.! Calcă pământul, frământă lutul și gătește cuptorul de cărămidă!
15Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârșire, te va mistui ca nișteIoel 1:4. lăcuste, căci te-ai înmulțit ca forfecarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele.
16Negustorii tăi sunt mai mulți decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care își întind aripile și zboară.
17Voievozii tăiApoc. 9:7. sunt ca lăcustele, mai-marii tăi – ca o ceată de lăcuste care tabără în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde erau.
18În timp ce păstoriiEx. 15:16. Ps. 76:6. tăi dorm, împărateIer. 50:18. Ezec. 31:3. al Asiriei, și vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit1Împ. 22:17. pe munți și nimeni nu-l mai strânge.
19Rana ta nu se alină prin nimic, ranaMica 1:9. ta este fără leac. Toți cei cePlân. 2:15. Țef. 2:15. Is. 14:8. vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.