1 Samuel 1 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

ELI ȘI SAMUEL, CEI DIN URMĂ DOI JUDECĂTORI ÎN ISRAELCAPITOLELE 1–12(Psalmul 99:6)Penina o necăjește pe Ana

1Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana1Cron. 6:27,34., fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, efratitRut 1:2..

2El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea.

3Omul acesta se suia în fiecare anEx. 23:14. Deut. 16:16. Luca 2:41. din cetatea sa la SiloIos. 18:1., ca să se închineDeut. 12:5‑7. înaintea Domnului Oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului.

4În ziua când își aducea Elcana jertfaDeut. 12:17,18; 16:11., le dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea.

5Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci o iubea pe Ana. Dar DomnulGen. 30:2. o făcuse stearpă.

6Potrivnica ei o înțepaIov 24:21. deseori ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.

7Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plângea și nu mânca.

8Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai multRut 4:15. decât zece fii?”

Rugăciunea Anei

9Ana s-a sculat după ce au mâncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din ușorii TempluluiCap. 3:3. Domnului.

10Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărâtIov 7:11; 10:1. și plângea.

11Ea a făcut o juruințăGen. 28:20. Num. 30:3. Jud. 11:30. și a zis: „Doamne, Dumnezeul Oștirilor, dacă vei binevoi să cauți spreGen. 29:32. Ex. 4:31. 2Sam. 16:12. Ps. 25:18. întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduceGen. 8:1; 30:22. aminte de mine și nu o vei uita pe roaba Ta și dacă îi vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, I-l voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui și briciNum. 6:5. Jud. 13:5. nu va trece peste capul lui.”

12Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.

13Ana vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată

14și i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește!”

15Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsamPs. 62:8; 142:2. sufletul înaintea Domnului.

16Să nu o iei pe roaba ta drept o femeie stricatăDeut. 13:13., căci numai prea multa mea durere și supărare m-au făcut să vorbesc până acum.”

17Eli a luat din nou cuvântul și a zis: „Du-teJud. 18:6. Mar. 5:34. Luca 7:50; 8:48. în pace, și DumnezeulPs. 20:4,5. lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!”

18Ea a zis: „Să capeteGen. 33:15. Rut 2:13. roaba ta trecere înaintea ta!” Și femeia a plecatEcl. 9:7.. A mâncat, și fața ei n-a mai fost aceeași.

19S-au sculat dis-de-dimineață și, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors și au venit acasă, la Rama.

Nașterea lui Samuel

Elcana s-a culcatGen. 4:1. cu nevasta sa Ana, și Domnul Și-a adusGen. 30:22. aminte de ea.

20Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), căci a zis ea: „De la Domnul l-am cerut.”

21Bărbatul său, Elcana, s-a suitCap. 1:3. apoi cu toată casa lui să-I aducă Domnului jertfa de peste an și să-și împlinească juruința.

22Dar Ana nu s-a suit și i-a zis bărbatului ei: „Când voi înțărca copilul, îl voi duceLuca 2:22. ca să fie pus înaintea Domnului și să rămânăVers. 11,28 Cap. 2:11,18; 3:1 acolo pentru totdeaunaEx. 21:6..”

23ElcanaNum. 30:7., bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede; așteaptă până-l vei înțărca! Numai2Sam. 7:25. împlinească-Și Domnul cuvântul Lui!” Și femeia a rămas acasă și i-a dat țâță fiului ei până l-a înțărcat.

24Când l-a înțărcat, l-a suit cu ea și a luat trei tauri, o efă de făină și un burduf cu vin. L-a dusDeut. 12:5,6,11. în CasaIos. 18:1. Domnului, la Silo; copilul era încă mic de tot.

25Au înjunghiat taurii și au dusLuca 2:22. copilul la Eli.

26Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tăuGen. 42:15. 2Împ. 2:2,4,6. trăiește, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stătea aici lângă tine și se ruga Domnului.

27PentruMat. 7:7. copilul acesta mă rugam, și Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.

28De aceea vreau să I-l dauVers. 11,22 Domnului: toată viața lui să-I fie dat Domnului.” Și s-auGen. 24:26,52. închinat acolo înaintea Domnului.