Proverbele 29 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

1Un1Sam. 2:25. 2Cron. 36:16. Cap. 1:24‑27 om care se împotrivește tuturor mustrărilor

va fi zdrobit deodată și fără leac.

2CândEst. 8:15. Cap. 11:10; 28:12,28 se înmulțesc cei buni, poporul se bucură,

dar când stăpânește cel rău, poporulEst. 3:15. geme.

3CineCap. 10:1; 15:20; 27:11. iubește înțelepciunea îl înveselește pe tatăl său,

darCap. 5:9,10; 6:26; 28:7. Luca 15:13,30. cine umblă cu curvele risipește averea.

4Un împărat întărește țara prin dreptate,

dar cine ia mită o nimicește.

5Cine-l lingușește pe aproapele său

îi întinde un laț sub pașii lui.

6În păcatul omului rău este o cursă,

dar cel bun biruie și se bucură.

7CelIov 29:16; 31:13. Ps. 41:1. bun pricepe pricina săracilor,

dar cel rău nu poate s-o priceapă.

8CeiCap. 11:11. ușuratici aprind focul în cetate,

dar înțelepții potolescEzec. 22:30. mânia.

9Când se ceartă un înțelept cu un nebun,

să se tot supere sauMat. 11:17. să tot râdă, căci pace nu se face.

10OameniiGen. 4:5,8. 1Ioan 3:12. setoși de sânge îl urăsc pe omul fără prihană,

dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viața.

11NebunulJud. 16:17. Cap. 12:16; 14:33 își arată toată patima,

dar înțeleptul o stăpânește.

12Când cel ce stăpânește dă ascultare cuvintelor mincinoase,

toți slujitorii lui sunt niște răi.

13Săracul și asupritorul seCap. 22:2. întâlnesc,

dar DomnulMat. 5:45. le luminează ochii la amândoi.

14Un împăratCap. 20:8; 25:5. care îi judecă pe săraci dupăPs. 72:2,4,13,14. adevăr

își va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.

15NuiauaVers. 17 și certarea dau înțelepciunea,

dar copilulCap. 10:1; 17:21,25. lăsat de capul lui îi face rușine mamei sale.

16Când se înmulțesc cei răi, se înmulțește și păcatul,

darPs. 37:36; 58:10; 91:8; 92:11. cei buni le vor vedea căderea.

17Pedepsește-țiCap. 13:24; 19:18; 22:15; 23:13,14; 29:15. fiul, și el îți va da odihnă

și îți va aduce desfătare sufletului!

18Când1Sam. 3:1. Am. 8:11,12. nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;

darIoan 13:17. Iac. 1:25. ferice de poporul care păzește legea!

19Nu prin vorbe se pedepsește un rob,

căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.

20Dacă vezi un om care vorbește nechibzuit,

poți să nădăjduiești maiCap. 26:12. mult de la un nebun decât de la el.

21Slujitorul pe care-l răsfeți din copilărie

la urmă ajunge de se crede fiu.

22Un omCap. 15:18; 26:21. mânios stârnește certuri,

și un înfuriat face multe păcate.

23MândriaIov 22:29. Cap. 15:33; 18:12 Is. 66:2. Dan. 4:30. Mat. 23:12. Luca 14:11; 18:14. Fap. 12:23. Iac. 4:6,10. 1Pet. 5:5. unui om îl coboară,

dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.

24Cine împarte cu un hoț își urăște viața;

audeLev. 5:1. blestemul, și nu spune nimic.

25FricaGen. 12:12; 20:2,11. de oameni este o cursă,

dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.

26MulțiPs. 20:9. Cap. 19:6 umblă după bunăvoința celui ce stăpânește,

dar Domnul este acela care îi face dreptate fiecăruia.

27Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniți,

dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.