Psalmul 104 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

PSALMUL 104

1Binecuvântează-L, suflete, pePs. 103:1. Vers. 35 Domnul!

Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!

TuPs. 93:1. ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!

2TeDan. 7:9. învelești cu lumina ca și cu o manta;

întinziIs. 40:22; 45:12. cerurile ca un cort.

3CuAm. 9:6. apele Îți întocmești vârful locuinței Tale;

dinIs. 19:1. nori Îți faci carul

șiPs. 18:10. umbli pe aripile vântului.

4Din vânturi Îți faciEvr. 1:7. soli

și din flăcări2Împ. 2:11; 6:17. de foc – slujitori.

5Tu ai așezatIov 26:7; 38:4,6. Ps. 24:2; 136:6. Ecl. 1:4. pământul pe temeliile lui

și niciodată nu se va clătina.

6Tu îl acoperiseși cuGen. 7:19. adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;

apele stăteau pe munți,

7dar la amenințarea Ta au fugitGen. 8:1.,

la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,

8suindu-se pe munțiGen. 8:5. și coborându-se în văi,

până la loculIov 38:10,11. pe care li-l hotărâseși Tu.

9Le-ai pus o margineIov 26:10. Ps. 33:7. Ier. 5:22. pe care nu trebuie s-o treacă,

așa încât săGen. 9:11,15. nu se mai întoarcă să acopere pământul.

10Tu faci să țâșnească izvoarele în văi,

și ele curg printre munți.

11Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;

în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.

12Păsările cerului locuiesc pe marginile lor

și fac să le răsune glasul printre ramuri.

13Din locașul Tău cel înalt TuPs. 147:8. uzi munții

și se saturăPs. 65:9,10. pământul de rodulIer. 10:13; 14:22. lucrărilor Tale.

14TuGen. 1:29,30; 3:18; 9:3. Ps. 147:8. faci să crească iarbă pentru vite

și verdețuri pentru nevoile omului,

ca pământul să dea hranăIov 28:5. Ps. 136:25; 147:9.:

15vinJud. 9:13. Ps. 23:5. Prov. 31:6,7., care înveselește inima omului,

untdelemn, care-i înfrumusețează fața,

și pâine, care-i întărește inima.

16Se udă copacii Domnului,

cedrii din Liban, pe careNum. 24:6. i-a sădit El.

17În ei își fac păsările cuiburi,

iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;

18munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici,

iar stâncile sunt adăpost pentru iepuriProv. 30:26..

19El a făcutGen. 1:14. luna ca să arate vremurile;

soarele știeIov 38:12. când trebuie să apună.

20Tu aduciIs. 45:7. întunericul și se face noapte:

atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,

21puiiIov 38:39. Ioel 1:20. de lei mugesc după pradă

și își cer hrana de la Dumnezeu.

22Când răsare soarele, ele fug înapoi

și se culcă în vizuinile lor.

23Dar omul iese la lucrulGen. 3:19. său

și la munca lui până seara.

24CâtProv. 3:19. de multe sunt lucrările Tale, Doamne!

Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune,

și pământul este plin de făpturile Tale.

25Iată marea cea întinsă și mare:

în ea se mișcă nenumărate viețuitoare

mici și mari.

26Acolo, pe ea, umblă corăbiile

și în ea este leviatanulIov 41:1. acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

27ToatePs. 136:25; 145:15; 147:9. aceste viețuitoare Te așteaptă

ca să le dai hrana la vreme.

28Le-o dai Tu, ele o primesc;

Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.

29Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;

le ieiIov 34:14,15. Ps. 146:4. Ecl. 12:7. Tu suflarea, ele mor

și se întorc în țărâna lor.

30Îți trimițiIs. 32:15. Ezec. 37:9. Tu suflarea, ele sunt zidite;

și înnoiești astfel fața pământului.

31În veci să țină slava Domnului!

Să SeGen. 1:31. bucure Domnul de lucrările Lui!

32El privește pământul, și pământul seHab. 3:10. cutremură;

atingePs. 144:5. munții, și ei fumegă.

33Îi voiPs. 63:4; 146:2. cânta Domnului cât voi trăi,

Îl voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

34Fie-I plăcute Lui cuvintele mele!

Mă bucur de Domnul.

35Să piarăPs. 37:38. Prov. 2:22. păcătoșii de pe pământ

și cei răi să nu mai fie!

Binecuvântează-LVers. 1, suflete, pe Domnul!

Lăudați-L pe Domnul!