Zaharia 1 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Îndemn la pocăință

1În luna a opta, înEzra 4:24. Hag. 1:1. anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului i-a vorbit prorocului ZahariaEzra 5:1. Mat. 23:35., fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

2„Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinții voștri.

3Spune-le dar: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘Întoarceți-văIer. 25:5; 35:15. Mica 7:19. Mal. 3:7. Luca 15:20. Iac. 4:8. la Mine’, zice Domnul Oștirilor, ‘și Mă voi întoarce și Eu la voi’, zice Domnul Oștirilor.

4‘Nu fiți ca părinții voștri, cărora le vorbeau2Cron. 36:15,16. prorocii de mai înainte, zicând: ‹Așa vorbește Domnul Oștirilor: „Întoarceți-văIs. 31:6. Ier. 3:12; 18:11. Ezec. 18:30. Os. 14:1. de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!”› Dar n-au ascultat și n-au luat aminte la Mine’, zice Domnul.

5‘Unde sunt acum părinții voștri? Și puteau prorocii să trăiască veșnic?

6Totuși, cuvinteleIs. 55:1. Mele și poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei, prorocii, ca să le vestească, nu i-au atins ele pe părinții voștri? Și atunci ei s-au întors și au zis: ‹Domnul Oștirilor ne-a făcut cumPlân. 1:18; 2:17. hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre.›’»”

Vedenii

7În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului i-a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

8m-am uitat noaptea, și iată că un omIos. 5:13. Apoc. 6:4. era călare pe un cal roșu și stătea între mirți într-un umbrar; în urma lui erau niște cai roșiiCap. 6:2‑7., murgi și albi.

9Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?” Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia.”

10Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „AceștiaEvr. 1:14. sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul.”

11ȘiPs. 103:20,21. ei I-au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirți, și au zis: „Am cutreierat pământul, și iată că tot pământul este în pace și liniștit.”

12Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul și a zis: „DoamnePs. 102:13. Apoc. 6:10. al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în acești șaptezeci de aniIer. 25:11,12. Dan. 9:2. Cap. 7:5?”

13Domnul i-a răspuns cu vorbe buneIer. 29:10., cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine.

14Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă și zi: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘Sunt plin de o mare gelozieIoel 2:18. Cap. 8:2 pentru Ierusalim și pentru Sion

15și sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puținIs. 47:6., dar ele au ajutat spre nenorocire.’

16De aceea așa vorbește Domnul: ‘Mă întorcIs. 12:1; 54:8. Cap. 2:10; 8:3 cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăși în el, și funiaCap. 2:1,2. de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.’»

17Strigă din nou și zi: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, Domnul va mângâia iarăși SionulIs. 51:3., va alege iarășiIs. 14:1. Cap. 2:12; 3:2 Ierusalimul.’»”

18Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că erau patru coarne.

19L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Și el mi-a zis: „AcesteaEzra 4:1,4,7; 5:3. sunt coarnele care au risipit Iuda, Israelul și Ierusalimul.”

20Domnul mi-a arătat patru fierari.

21Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceștia?” Și el a zis: „Aceștia vin să sperie coarnele care au risipit Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceștia au venit să sperie și să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornulPs. 75:4,5. împotriva țării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”