1Au trecut multeLuca 4:25. Iac. 5:17. zile, și Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel lui Ilie în al treilea an: „Du-te și înfățișează-te înaintea lui Ahab, ca să dauDeut. 28:12. ploaie pe fața pământului!”
2Și Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria.
3Și Ahab a trimis să-l cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul.
4De aceea, când i-a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peșteră și i-a hrănit cu pâine și cu apă.
5Ahab i-a zis lui Obadia: „Haidem prin țară, pe la toate izvoarele de apă și pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viața cailor și a catârilor și să n-avem nevoie să omorâm vitele.”
6Și-au împărțit țara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, și Obadia a plecat singur pe un alt drum.
7Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu fața la pământ și a zis: „Tu ești, domnul meu Ilie?”
8El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te și spune-i stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»”
9Și Obadia a zis: „Ce păcat am săvârșit eu ca să-l dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare?
10Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăție unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute; și când se spunea că nu ești acolo, punea împărăția sau poporul acela să jure că nu te-a găsit.
11Și acum zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’»
12Și apoi, când voi pleca de la tine, Duhul2Împ. 2:16. Ezec. 3:12,14. Mat. 4:1. Fap. 8:39. Domnului te va duce nu știu unde. Dacă m-aș duce să-i dau de știre lui Ahab și nu te-ar găsi, mă va omorî. Și totuși robul tău se teme de Domnul din tinerețea lui.
13Nu i s-a spus oare domnului meu ce am făcut când i-a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peșteră, și i-am hrănit cu pâine și cu apă?
14Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’» El mă va ucide.”
15Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul Oștirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfățișa înaintea lui Ahab!”
Ilie și prorocii lui Baal16Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înștiințat despre lucrul acesta. Și Ahab s-a dus înaintea lui Ilie.
17Abia l-a zărit Ahab pe Ilie, și i-a zis: „Tu eștiCap. 21:20. acela care nenorocești peIos. 7:25. Fap. 16:20. Israel?”
18Ilie a răspuns: „Nu eu îl nenorocesc pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă2Cron. 15:2. ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după baali.
19Strânge acum tot Israelul la mine, la muntele CarmelIos. 19:26., pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal și pe cei patru suteCap. 16:33. de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei!”
20Ahab a trimis soli la toți copiii lui Israel și i-a strânsCap. 22:6. pe proroci la muntele Carmel.
21Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până2Împ. 17:41. Mat. 6:24. când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El, iar dacă este Baal, mergețiIos. 24:15. după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic.
22Și Ilie a zis poporului: „Eu singurCap. 19:10,14. am rămas din prorocii Domnului, pe când prorociVers. 19 ai lui Baal sunt patru sute cincizeci.
23Să ni se dea doi junci. Ei să-și aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne fără să pună foc. Și eu voi pregăti celălalt junc și-l voi pune pe lemne fără să pun foc.
24Apoi voi să chemați numele dumnezeului vostru, și eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prinVers. 38 1Cron. 21:26. foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Și tot poporul a răspuns și a zis: „Bine!”
25Ilie le-a zis prorocilor lui Baal: „Alegeți-vă un junc din cei doi, pregătiți-l voi întâi, căci sunteți mai mulți, și chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu puneți foc!”
26Ei au luat juncul pe care li l-au dat și l-au pregătit. Și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glasPs. 115:5. Ier. 10:5. 1Cor. 8:4; 12:2., nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră.
27La amiază Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: „Strigați tare, fiindcă este dumnezeu; se gândește la ceva sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme și se va trezi.”
28Ei au strigat tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturiLev. 19:28. Deut. 14:1. cu săbiile și cu sulițele până ce a curs sânge pe ei.
29Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glasVers. 26, nici răspuns, nici semn de luare aminte.
30Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!” TotCap. 19:10. poporul s-a apropiat de el. Și Ilie a dres altarul Domnului, care fusese sfărâmat.
31A luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „IsraelGen. 32:28; 35:10. 2Împ. 17:34. îți va fi numele”,
32și a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un șanț, în care încăpeau două măsuri de sămânță.
33A așezatLev. 1:6‑8. apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăți și l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vedre cu apă și vărsați-leJud. 6:20. pe arderea-de-tot și pe lemne!” Și au făcut așa.
34Apoi a zis: „Mai faceți lucrul acesta o dată!” Și l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceți-l și a treia oară!” Și l-au făcut și a treia oară.
35Apa curgea în jurul altarului și au umplutVers. 32,38 cu apă și șanțul.
36În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat și a zis: „Doamne, DumnezeulEx. 3:6. lui Avraam, Isaac și Israel, fă să seCap. 8:43. 2Împ. 19:19. Ps. 83:18. știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că toate aceste lucruri le-am făcutNum. 16:28. după porunca Ta!
37Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu și să le întorci astfel inima spre bine!”
38Atunci a căzut focLev. 9:24. Jud. 6:21. 1Cron. 21:26. 2Cron. 7:1. de la Domnul și a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele și pământul și a supt și apa care era în șanț.
39Când a văzut tot poporul lucrul acesta, a căzut cu fața la pământ și a zis: „DomnulVers. 24 este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!”
40„Puneți2Împ. 10:25. mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Și au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison și i-a înjunghiatDeut. 13:5; 18:20. acolo.
Ploaia41Apoi Ilie i-a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă și bea, căci se aude vuiet de ploaie!”
42Ahab s-a suit să mănânce și să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului și, plecându-seIac. 5:17,18. la pământ, s-a așezat cu fața între genunchi
43și i-a zis slujitorului său: „Suie-te și uită-te înspre mare!” Slujitorul s-a suit, s-a uitat și a zis: „Nu este nimic.” Ilie a zis de șapte ori: „Du-te iarăși!”
44A șaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te și spune-i lui Ahab: «Înhamă și coboară-te, ca să nu te oprească ploaia!»”
45Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul și a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car și a plecat la Izreel.
46Și mâna Domnului a venit peste Ilie, care și-a încins2Împ. 4:29; 9:1. mijlocul și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
