Plângerile lui Ieremia 4 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Plângere asupra sorții poporului

1Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat!

Cum s-au risipit pietrele sfântului Locaș pe la toate colțurileCap. 2:19. ulițelor!

2Cum sunt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altădată,

cum sunt priviți acum, vai! Ca niște vaseIs. 30:14. Ier. 19:11. 2Cor. 4:7. de pământ și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!

3Chiar și șacalii își apleacă țâța și le dau să sugă puilor lor,

dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struțiiIov 39:14,16. din pustie.

4LimbaPs. 22:15. sugarului se lipește de cerul gurii, uscată de sete;

copiii cerCap. 2:11,12. pâine, dar nimeni nu le-o dă.

5Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe ulițe;

cei ce fuseseră crescuți în purpură se bucurăIov 24:8. acum de o grămadă de gunoi.

6Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,

care a fost nimicităGen. 19:25. într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.

7Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;

trupul le era mai roșu decât mărgeanul; fața le era ca safirul.

8Dar acum înfățișarea le este mai negricioasăCap. 5:10. Ioel 2:6. Naum 2:10. decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuți pe ulițe;

pielea le estePs. 102:5. lipită de oase, uscată ca lemnul.

9Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei ce pier de foame,

care cad sleiți de puteri din lipsa roadelor câmpului.

10FemeileCap. 2:20., cu toată milaIs. 49:15. lor, își fierb copiii,

care le slujesc caDeut. 28:57. 2Împ. 6:29. hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.

11Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsatIer. 7:20. mânia aprinsă;

a aprinsDeut. 32:22. Ier. 21:14. în Sion un foc care-i mistuie temeliile.

12Împărații pământului n-ar fi crezut și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut

că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porțile Ierusalimului.

13Iată rodul păcatelorIer. 5:31; 6:13; 14:14; 23:11,21. Ezec. 22:26,28. Țef. 3:4. prorocilor săi, al nelegiuirilor preoților săi,

careMat. 23:31,37. au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniți.

14Rătăceau ca orbii pe ulițe, mânjițiIer. 2:34. de sânge,

așa că nimeni nu puteaNum. 19:16. să se atingă de hainele lor.

15„Îndepărtați-vă, necurațilorLev. 13:45.”, li se striga, „laoparte, laoparte, nu vă atingeți de noi!”

Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”

16În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei.

Vrăjmașul n-a căutatCap. 5:12. la fața preoților, nici n-a avut milă de cei bătrâni.

17Și acolo ni se sfârșeau ochii2Împ. 24:7. Is. 20:5; 30:6,7. Ier. 37:7. Ezec. 29:16. și așteptam zadarnic ajutor.

Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.

18Ne pândeau pașii2Împ. 25:4,5., ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;

ni se apropia sfârșitulEzec. 7:2,3,6. Am. 8:2., ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!

19Prigonitorii noștri erau mai iuțiDeut. 28:49. Ier. 4:13. decât vulturii cerului.

Ne-au fugărit pe munți și ne-au pândit în pustie.

20SuflareaGen. 2:7. Cap. 2:9 vieții noastre, unsul Domnului, a fost prinsIer. 52:6. Ezec. 12:13; 19:4,8. în gropile lor,

el, despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.”

21Bucură-teEcl. 11:9. și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în țara Uț!

Dar și la tine va trece potirulIer. 25:15,16,21. Ob. 10.: și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!

22Fiica Sionului, nelegiuireaIs. 40:2. îți este ispășită:

El nu te va mai trimite în robie.

Dar ție, fiica Edomului, îți vaPs. 137:7. pedepsi nelegiuirea

și îți va da pe față păcatele.