Cântarea cântărilor 1 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

1Cântarea soarele.

Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine

și m-au pus păzitoare la vii.

Dar via frumuseții mele n-am păzit-o.

7Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea,

unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază?

Căci de ce să umblu ca o rătăcită

pe la turmele tovarășilor tăi? –

8Dacă nu știi, o, tu, ceaCap. 5:9; 6:1. mai frumoasă dintre femei,

ieși pe urmele oilor

și paște-ți iezii lângă colibele păstorilor!

9CuCap. 2:2,10,13; 4:1,7; 5:2; 6:4. Ioan 15:14,15. iapa înhămată la carele lui Faraon

te asemăn eu pe tine, scumpa2Cron. 1:16,17. mea.

10Ce frumoși îți sunt obrajiiEzec. 16:11‑13. în mijlocul lănțișoarelor de la gât

și ce frumos îți este gâtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!

11Îți vom face deci lănțișoare de aur,

cu stropituri de argint. –

12Cât stă împăratul la masa lui,

nardul meu își răspândește mirosul.

13Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir

care se odihnește între țâțele mele.

14Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță

din viile din En-Ghedi. –

15Ce frumoasăCap. 4:1; 5:12. ești, iubito, uite ce frumoasă ești,

cu ochii tăi de porumbiță! –

16Ce frumos ești, preaiubitule, ce plăcut ești!

Verdeața este patul nostru. –

17Cedrii sunt grinzile caselor noastre,

și chiparoșii sunt pardoselile noastre. –