2 Corinteni 3 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Destoinicia apostolului

1ÎncepemCap. 5:12; 10:8,12; 12:11. noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuință, ca unii, de epistoleFap. 18:27. de laudă către voi sau de la voi?

2Voi1Cor. 9:2. sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.

3Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă1Cor. 3:5. de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nișteEx. 24:12; 34:1. table de piatră, ci pe niștePs. 40:8. Ier. 31:33. Ezec. 11:19; 36:26. Evr. 8:10. table care sunt inimi de carne.

4Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu prin Hristos.

5NuIoan 15:5. Cap. 2:16 că noi prin noi înșine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia1Cor. 15:10. Filip. 2:13. noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,

6care ne-a și făcut în stare să fim slujitori1Cor. 3:5; 15:10. Cap. 5:18 Efes. 3:7. Col. 1:25,29. 1Tim. 1:11,12. 2Tim. 1:11. ai unui legământIer. 31:31. Mat. 26:28. Evr. 8:6,8. nou, nu al sloveiRom. 2:27,29; 7:6., ci al Duhului; căci slovaRom. 3:20; 4:15; 7:9‑11. Gal. 3:10. omoară, darIoan 6:63. Rom. 8:2. Duhul dă viața.

Legământul cel nou și cel vechi

7Acum, dacă slujbaRom. 7:10. aducătoare de moarte, scrisăEx. 34:1,28. Deut. 10:1. și săpată în pietre, era cu atâta slavă, încâtEx. 34:29,30,35. fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

8cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujbaGal. 3:5. Duhului?

9Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujbaRom. 1:17; 3:21. aducătoare de neprihănire?

10Și, în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

11Într-adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!

12Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrămCap. 7:4. Efes. 6:19. cu multă îndrăzneală

13și nu facem ca Moise, careEx. 34:33,35. își punea o maramă peste față, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecătorRom. 10:4. Gal. 3:23..

14Dar ei au rămas greoi la minteIs. 6:10. Mat. 13:11,14. Ioan 12:40. Fap. 28:26. Rom. 11:7,8,25. Cap. 4:4: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată laoparte în Hristos.

15Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.

16Dar ori de câte oriEx. 34:34. Rom. 11:23,26. vreunul se întoarce la Domnul, marama este luatăIs. 25:7..

17Căci Domnul1Cor. 15:45. Vers. 6 este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

18Noi toți privim cu fața descoperită, ca1Cor. 13:12. într-o oglindă, slavaCap. 4:4,6. 1Tim. 1:11. Domnului și suntem schimbațiRom. 8:29. 1Cor. 15:49. Col. 3:10. în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.