Numeri 14 - Cornilescu Centenary Edition 2024（EDC100）

Patruzeci de ani în pustie

1Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporulCap. 11:4. a plâns în noaptea aceea.

2Toți copiiiEx. 16:2; 17:3. Cap. 16:41 Ps. 106:25. lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron; și toată adunarea le-a zis: „DeVers. 28,29 ce n-om fi murit noi în țara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?

3Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta, în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”

4Și și-au zis unul altuia: „SăNeem. 9:17. ne alegem o căpetenie și să neDeut. 17:16. Fap. 7:39. întoarcem în Egipt!”

5MoiseCap. 16:4,22. și Aaron au căzut cu fața la pământ în fața întregii adunări a copiilor lui Israel, care era strânsă laolaltă.

6Și dintre cei ce iscodiseră țara, IosuaVers. 24,30,38 Cap. 13:6,8., fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele

7și au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Țara peCap. 13:27. Deut. 1:25. care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o țară foarte bună, minunată.

8Dacă DomnulDeut. 10:15. 2Sam. 15:25,26; 22:20. 1Împ. 10:9. Ps. 22:8; 147:10,11. Is. 62:4. va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta și ne-o va da: este o țarăCap. 13:27. în care curge lapte și miere.

9Numai nu văDeut. 9:7,23,24. răzvrătiți împotriva Domnului și nuDeut. 7:18; 20:3. vă temeți de oamenii din țara aceea, căci îi vom mâncaCap. 24:8.! Ei nu mai au niciun sprijin: DomnulGen. 48:21. Ex. 33:16. Deut. 20:1,3,4; 31:6,8. Ios. 1:5. Jud. 1:22. 2Cron. 13:12; 15:2; 20:17; 32:8. Ps. 46:7,11. Is. 41:10. Am. 5:14. Zah. 8:23. este cu noi, nu vă temeți de ei!”

10ToatăEx. 17:4. adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slavaEx. 16:10; 24:16,17; 40:34. Lev. 9:23. Cap. 16:19,42; 20:6 Domnului s-a arătat peste Cortul Întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.

11Și Domnul i-a zis lui Moise: „PânăVers. 23 Deut. 9:7,8,22. Ps. 95:8. Evr. 3:8,16. când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nuDeut. 1:32; 9:23. Ps. 78:22,32,42; 106:24. Ioan 12:37. Evr. 3:18. va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?

12De aceea îl voi lovi cu ciumă și-l voi nimici, dar pe tineEx. 32:10. te voi face un neam mai mare și mai puternic decât el.”

13MoiseEx. 32:12. Ps. 106:23. Deut. 9:26‑28; 32:27. Ezec. 20:9,14. I-a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos poporul acesta prin puterea Ta

14și le vor spune locuitorilor țării aceleia. Ei știauEx. 15:14. Ios. 2:9,10; 5:1. că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporului acestuia, că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul, că norulEx. 13:21; 40:38. Cap. 10:34 Neem. 9:12. Ps. 78:14; 105:39. Tău stă peste el, că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc.

15Dacă omori poporul acesta ca pe un singur om, neamurile care au auzit vorbindu-se de Tine vor zice:

16«Domnul n-aveaDeut. 9:28. Ios. 7:9. putere să ducă poporul acesta în țara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie.»

17Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis:

18«Domnul este încetEx. 34:6,7. Ps. 103:8; 145:8. Iona 4:2. la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea, dar nu-l ține pe cel vinovat drept nevinovat și pedepseșteEx. 20:5; 34:7. fărădelegea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam.»

19IartăEx. 34:9. dar fărădelegea poporului acestuiaPs. 106:45., dupăPs. 78:38. mărimea îndurării Tale, cum i-ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici!”

20Și Domnul a spus: „Iert, cum aiPs. 106:23. Iac. 5:16. 1Ioan 5:14‑16. cerut.

21Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu și că slava Domnului va umple totPs. 72:19. pământul,

22atât este de adevărat că toțiDeut. 1:35. Ps. 95:11; 106:26. Evr. 3:17,18. cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea și minunile pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și totuși M-au ispitit de zeceGen. 31:7. ori acum și n-au ascultat de glasul Meu,

23toți aceiaCap. 32:11. Ezec. 20:15. nu vor vedea țara pe care le-am jurat părinților lor că le-o voi da, și anume toți cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea.

24Iar pentru că robul Meu CalebDeut. 1:36. Ios. 14:6,8,9,14. a fost însuflețit de alt duh și a urmat înCap. 32:12. totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus, și urmașii lui o vor stăpâni.

25Amaleciții și canaaniții locuiesc valea aceasta, deci mâine întoarceți-vă și plecațiDeut. 1:40. în pustie, pe calea care duce spre Marea Roșie!”

26Domnul le-a vorbit lui Moise și lui Aaron și le-a zis:

27„Până cândVers. 11 Ex. 16:28. Mat. 17:17. voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirileEx. 16:12. copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea.

28Spune-le: «PeVers. 23 Cap. 26:65; 32:11. Deut. 1:35. Evr. 3:17. viața Mea», zice Domnul, «că vă voi face întocmaiVers. 2 cum ați vorbit în auzul urechilor Mele!

29Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toțiCap. 1:45; 26:64., a căror numărătoare s-a făcut numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus și care ați cârtit împotriva Mea,

30nu veți intra în țara pe care jurasem că v-o voi da s-o locuiți, în afarăVers. 38 Cap. 26:65; 32:12. Deut. 1:36,38. de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun.

31PeDeut. 1:39. copilașii voștri însă, despre care ați zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască țara pe care ațiPs. 106:24. nesocotit-o voi.

32Iar cât despre voi, trupurile1Cor. 10:5. Evr. 3:17. voastre moarte vor cădea în pustie.

33Și copiii voștri vor rătăciCap. 32:13. Ps. 107:40. patruzeciDeut. 2:14. de ani în pustie și vor ispășiEzec. 23:35. astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.

34După cumCap. 13:25. în patruzeci de zilePs. 95:10. Ezec. 4:6. ați iscodit țara, tot așa patruzeci de ani veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, și veți ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.

35EuCap. 23:19., Domnul, am vorbit! Într-adevăr, așa voi face acestei releVers. 27,29 Cap. 26:65 1Cor. 10:5. adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciți în pustia aceasta și în ea vor muri.»”

36BărbațiiCap. 13:31,32. pe care îi trimisese Moise să iscodească țara și care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind țara,

37oamenii aceștia care înnegriseră țara au murit1Cor. 10:10. Evr. 3:17. Iuda 5. acolo, înaintea Domnului, loviți de o moarte năprasnică.

38Numai Iosua, fiulCap. 26:65. Ios. 14:6,10. lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viață dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească țara.

Neascultarea poporului

39Moise le-a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, și poporul a fost într-o mareEx. 33:4. jale.

40S-au sculat dis-de-dimineață a doua zi și s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!Deut. 1:41. Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.”

41Moise a zis: „Pentru ce călcați poruncaVers. 25 2Cron. 24:20. Domnului? Nu veți izbuti.

42Nu vă suițiDeut. 1:42., căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri!

43Căci amaleciții și canaaniții sunt înaintea voastră și veți cădea uciși de sabie; odată ce v-ați abătut2Cron. 15:2. de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.”

44Ei s-au îndărătnicitDeut. 1:43. și s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului și Moise n-au ieșit din mijlocul taberei.

45AtunciVers. 43 Deut. 1:44. s-au coborât amaleciții și canaaniții care locuiau pe muntele acela, i-au bătut și i-au tăiat în bucăți până laCap. 21:3. Jud. 1:17. Horma.