Apocalipsa 14 - Revised Dumitru Cornilescu Edition 2024（EDCR）

Mielul și cei răscumpărați

1Apoi m-am uitat și iată că Mielul, și-L un alt înger, al doilea, care a zis:

„AAp. 18:2. Is. 21:9. Ier. 51:8. căzut, a căzut Babilonul, cetateaAp. 11:8; 16:19; 17:2,5; 18:2,10,18,21; 19:2. Ier. 51:7. cea mare, care a dat de băut tuturor neamurilor din vinul desfrâului ei pătimaș!”

9Apoi a urmat un alt înger, al treilea, care a zis cu glas tare:

„Dacă se închină cinevaAp. 13:14-16. fiarei și chipului ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână,

10va beaPs. 75:8. Is. 51:17. Ier. 25:15. și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnatAp. 18:6. neamestecat înAp. 16:19. potirul mâniei Lui, și va fi chinuitAp. 20:10. în focAp. 19:20. și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului.

11Și fumulAp. 19:3. Is. 34:10. chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei.

12AiciAp. 13:10. este răbdarea sfinților, careAp. 12:17. păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Isus.”

13Și am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: «FericeAp. 20:6. Ecl. 4:1,2. de morții care1Cor. 15:18. 1Tes. 4:16. mor în Domnul de acum încolo!»”

„Da”, zice Duhul, „eiAp. 6:11. 2Tes. 1:7. Evr. 4:9,10. se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”

Cele două recolte care vestesc sfârșitul

14Apoi m-am uitat, și iată un nor alb; și pe nor stătea Cineva care semănaAp. 1:13. Ez. 1:26. Dan. 7:13. cu un fiu al omului; pe cap aveaAp. 6:2. o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuțită.

15Și un alt înger aAp. 16:17. ieșit din Templu și I-a strigat cu glas tare Celui ce stătea pe nor:

„Trimite-Ți seceraIoel 3:13. Mt. 13:39. și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri și secerișul pământuluiAp. 13:12. Ier. 51:33. este copt!”

16Atunci, Cel ce stătea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat.

17Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el o seceră ascuțită.

18Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșitAp. 16:8. din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea secera ascuțită:

„Trimite-țiIoel 3:13. secera cea ascuțită și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei s-au copt!”

19Atunci îngerul și-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului și a aruncat strugurii în teasculAp. 19:15. cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

20Iar teasculIs. 63:3. Plân. 1:15. a fost călcat în picioare în afaraAp. 11:8. Evr. 13:12. cetății; și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailorAp. 19:14. pe o întindere de o mie șase sute de stadii.