Geneza 37 - Revised Dumitru Cornilescu Edition 2024（EDCR）

Iosif, vândut de frații săi

1Iacov s-a așezat în țara Canaanului, unde.

4Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea pe el mai mult decât pe ei toți și au început să-lGen. 27:41; 49:23. urască. Și nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenoasă.

5Iosif a visat un vis și li l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult.

6El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat!

7Se făcea că eram la legatul snopilorGen. 42:6,9; 43:26; 44:14. în mijlocul câmpului și, iată, snopul meu s-a ridicat și a stat drept, iar snopii voștri l-au înconjurat și s-au plecat până la pământ înaintea snopului meu!”

8Frații săi i-au zis: „Doar nu vei domni tu peste noi!? Vrei cumva să stăpânești peste noi?” Și l-au urât și mai mult din pricina viselor și cuvintelor sale.

9Iosif a visat apoi un alt vis și li l-a istorisit fraților săi: „Am mai visat un vis! Se făcea că soareleGen. 46:29., luna și unsprezece stele se plecau până la pământ înaintea mea.”

10Când li l-a istorisit tatălui său și fraților săi, tatăl său l-a mustrat și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta și frațiiGen. 27:29. tăi să ne plecăm până la pământ înaintea ta?”

11FrațiiFap. 7:9. lui s-au umplut de invidie, dar tatălDan. 7:28. Lc. 2:19,51. lui a ținut minte întâmplarea.

12Frații lui Iosif s-au dus să pască turmele tatălui lor la Sihem.

13Israel i-a zis lui Iosif: „După cum știi, frații tăi pasc turmele la Sihem! Vino să te trimit la ei!” „Iată-mă”, a răspuns el.

14Israel i-a zis: „Du-te, te rog, și vezi dacă frații tăi sunt sănătoși și dacă turmele sunt bine și adu-mi vești!” L-a trimis astfel din Valea HebronuluiGen. 35:27., și Iosif a ajuns la Sihem.

15Pe când rătăcea el pe câmp, l-a găsit un om, care l-a întrebat: „Ce cauți?”

16„Îi caut pe frații mei”, a răspuns Iosif. „Spune-miCânt. 1:7., te rog, unde pasc ei oile?”

17Și omul i-a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: «Să mergem la2Rg. 6:13. Dotan!»”

Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit la Dotan.

18Ei l-au zărit de departe și, până să se apropie de ei, au pus la cale1Sam. 19:1. Ps. 31:13; 37:12,32; 94:21. Mt. 27:1. Mc. 14:1. In. 11:53. Fap. 23:12. să-l omoare.

19Și-au zis unul altuia: „Ia te uită, vine marele visător!

20Haideți să-l omorâmPr. 1:11,16; 6:17; 27:4. și să-l aruncăm într-una din aceste gropi! Vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică. Atunci să vedem ce se va alege de visele lui!”

21RubenGen. 42:22. a auzit lucrul acesta și l-a scăpat din mâinile lor, zicând: „Să nu-i luăm viața!”

22Ruben le-a zis: „Nu vărsați sânge! Mai bine aruncați-l în groapa aceasta, care este în pustiu, dar nu puneți mâna pe el!” (fiindcă avea de gând să-l izbăvească din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său).

23Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de tunica lui, de tunica frumos colorată pe care o purta.

24L-au luat și l-au aruncat în groapa aceea, căci groapa era goală, fără apă.

25ApoiPr. 30:20. Am. 6:6. s-au așezat să mănânce. Când și-au ridicat ochii și s-au uitat, iată, o caravanăGen. 37:28,36. de ismaeliți venea din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu mirodenii, balsamIer. 8:22. și smirnă, pe care le duceau în Egipt.

26Atunci, Iuda le-a zis fraților săi: „La ce bun să-l ucidem pe fratele nostru și să-i ascundemGen. 4:10; 37:20. Iov 16:18. sângele?

27Haideți mai bine să-l vindem ismaeliților și să nu punem mâna1Sam. 18:17. pe el, căci este frateleGen. 42:21. nostru, carneGen. 29:14. din carnea noastră!” Și frații lui l-au ascultat.

28La trecerea negustorilor madianițiJud. 6:3., l-au tras și l-au scos pe Iosif afară din groapă și l-au vândutGen. 45:4,5. Ps. 105:17. Fap. 7:9. pe douăzeciMt. 27:9. de sicli de argint ismaeliților, iar ei l-au dus pe Iosif în Egipt.

29Ruben s-a întors la groapă și, iată, Iosif nu mai era acolo. Atunci și-a sfâșiatIov 1:20. hainele,

30s-a întors spre frații săi și a zis: „Băiatul nu mai esteGen. 42:13,36. Ier. 31:15.! Ce mă voi face eu?”

31Atunci, ei au luat hainaGen. 37:23. lui Iosif și, înjunghiind un țap, au înmuiat-o în sânge.

32I-au trimis tatălui lor tunica frumos colorată, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este cumva haina fiului tău sau nu!”

33Iacov a recunoscut-o și a zis: „Tunica fiului meu! O fiarăGen. 37:20. Gen. 44:28. sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost sfâșiat în bucăți!”

34Iacov și-a ruptGen. 37:29. 2Sam. 3:31. hainele, și-a pus un sac pe coapse și l-a jelit multe zile pe fiul său.

35Toți fiii și toate fiicele lui au venit2Sam. 12:17. ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „PlângândGen. 42:38; 44:29,31. mă voi coborî la fiul meu, în Locuința Morților.” Și-l plângea astfel pe fiul său.

36Iar madianițiiGen. 39:1. l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, anume comandantul gărzilor.