2 Regi 4 - Revised Dumitru Cornilescu Edition 2024（EDCR）

Înmulțirea untdelemnului

1O femeie dintre nevestele fiilor1Rg. 20:35. profeților i s-a plâns lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit – și știi că robul tău se temea de DOMNUL; însă cel ce l-a împrumutat vine să-i ia pe cei doiLev. 25:39. Mt. 18:25. copii ai mei ca să-i fie robi.”

2Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”

3Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toți vecinii tăi, vase goale, și nu puține2Rg. 3:16.!

4Apoi intră, închide ușa după tine și după fiii tăi, toarnă untdelemn în toate vasele acelea și pune-le deoparte pe cele pline!”

5Atunci, ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după fiii ei, și pe măsură ce ei îi aduceau vase, ea turna untdelemn în ele.

6Când s-au umplut vasele, ea i-a zis fiului său: „Mai adu-mi un vas!” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Atunci untdelemnul n-a mai curs.

7Ea s-a dus și i-a dat de veste omului lui Dumnezeu. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne veți trăi tu și fiii tăi!”

Fiul sunamitei, readus la viață

8Într-o zi, Elisei trecea prin SunemIos. 19:18.. Acolo era o femeie bogată, care a stăruit de el să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se abătea din drum ca să mănânce acolo.

9Ea i-a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece mereu pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.

10Să facem sus o mică odaie, cu ziduri, și să-i punem acolo pat, masă, scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va trece pe la noi.”

11Într-o zi, Elisei având drum pe acolo, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat.

12El i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o și ea a stat înaintea lui.

13Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i, te rog: «Iată, tu ți-ai făcut atâta zbucium pentru noi. Ce am putea face pentru tine? Să-i vorbim pentru tine regelui sau căpeteniei oștirii?»” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu.”

14Și el a zis: „Ce am putea face pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are copii, și bărbatul ei este bătrân.”

15Și el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o și ea a venit la ușă.

16Elisei i-a zis: „La anulGen. 18:10,14., pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu!” Atunci ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu o amăgi2Rg. 4:28. pe roaba ta!”

17Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, după cum îi spusese Elisei.

18Copilul s-a făcut mare. Și, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători,

19i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl i-a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!”

20Slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa, iar copilul a stat pe genunchii ei până la amiază și apoi a murit.

21Ea a urcat, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea și a ieșit.

22L-a chemat pe bărbatul ei și i-a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță, ca să mă duc degrabă la omul lui Dumnezeu, și apoi mă voi întoarce.”

23Și el a zis: „De ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!”

24Apoi a înșeuat măgărița și i-a zis slujitorului său: „Mână îndată! Să nu oprești decât când îți spun eu!”

25Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele2Rg. 2:25. Carmel.

Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și i-a zis lui Ghehazi, slujitorul său: „Uite-o pe sunamita aceea!

26Fă bine și aleargă în întâmpinarea ei și întreab-o: «Ești bine? Bărbatul tău este bine? Copilul este bine?»” Ea a răspuns: „Bine.”

27Și de îndată ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a cuprins picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci are mult amar în suflet, iar DOMNUL mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut!”

28Atunci ea a zis: „I-am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis2Rg. 4:16. eu: «Nu mă amăgi»?”

29Și Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți2Rg. 9:1. 1Rg. 18:46. mijlocul, ia toiagul meu în mână și du-te! Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l saluțiLc. 10:4. și, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi! Să pui toiagul2Rg. 2:8,14. Ex. 7:19; 14:16. Fap. 19:12. meu pe fața copilului.”

30Mama copilului a zis: „Viu2Rg. 2:2. este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Atunci el s-a sculat și a mers după ea.

31Ghehazi le-o luase înainte și pusese toiagul pe fața copilului, dar el n-a dat nici glas, nici semn de viață. Ghehazi s-a întors în întâmpinarea lui Elisei și i-a zis: „Copilul nuIn. 11:11. s-a trezit.”

32Elisei a intrat în casă și, iată, copilul era mort, culcat în patul lui.

33Elisei a intrat2Rg. 4:4. Mt. 6:6. 1Rg. 17:20., a închis ușa în urma lor și s-a rugat DOMNULUI.

34Apoi s-a suit și s-a culcat peste copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii pe ochii lui, palmele pe palmele lui și s-a întins1Rg. 17:21. Fap. 20:10. peste el. Și trupul copilului s-a încălzit.

35Elisei s-a ridicat, a umblat încoace și încolo prin casă, apoi s-a urcat iarăși și s-a întins1Rg. 17:21. peste copil, iar copilul a strănutat2Rg. 8:1,5. de șapte ori și a deschis ochii.

36Elisei l-a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheam-o pe sunamită!” Ghehazi a chemat-o și ea a venit la Elisei, care i-a zis: „Ia-ți fiul!”

37Ea a venit, s-a aruncat la picioarele lui și s-a plecat până la pământ. Apoi și-a luat1Rg. 17:23. Evr. 11:35. fiul și a ieșit.

Elisei îi hrănește pe fiii profeților

38Elisei s-a întors la Ghilgal2Rg. 2:1.; și în țară bântuia foametea2Rg. 8:1.. Pe când fiii profeților ședeau2Rg. 2:3. Lc. 10:39. Fap. 22:3. înaintea lui, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și gătește o ciorbă pentru fiii profeților!”

39Unul dintre ei a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea dovlecei sălbatici, o poală plină. Când s-a întors, i-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu știa ce sunt.

40Le-au turnat oamenilor să mănânce, dar cum au gustat din ciorba aceea, au strigat: „Este moarteEx. 10:17. în oală, omule al lui Dumnezeu!” Și n-au putut să mănânce.

41Elisei a zis: „Aduceți făină!” A aruncat făină2Rg. 2:21. Ex. 15:25. In. 9:6. în oală și a zis: „Toarnă-le oamenilor să mănânce!” Și nu mai era nimic vătămător în oală.

42A venit un om din Baal-Șalișa1Sam. 9:4. și i-a adus1Sam. 9:7. 1Cor. 9:11. Gal. 6:6. omului lui Dumnezeu pâine din cele dintâi roade: douăzeci de pâini de orz și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă-le oamenilor să mănânce!”

43Slujitorul său a răspuns: „CumLc. 9:13. In. 6:9. pot să dau acestea la o sută de oameni?” Dar Elisei a zis: „Dă-le oamenilor să mănânce, căci așa vorbește DOMNUL: «VorLc. 9:17. In. 6:11. mânca, și va mai și rămâne.»”

44Atunci le-a pus pâinile înainte, iar ei au mâncat și le-a maiMt. 14:20; 15:37. In. 6:13. și rămas, după cuvântul DOMNULUI.