Fapte 27 - Revised Dumitru Cornilescu Edition 2024（EDCR）

Plecarea lui Pavel la Roma

1După ce s-a luat hotărârea. De aceea, Pavel le-a dat un sfat,

10zicând: „Oameni buni, după cum văd eu, călătoria va fi cu vătămare și cu multă pagubă nu doar pentru încărcătură și corabie, ci și pentru viețile noastre.”

11Dar centurionul s-a încrezut mai mult în căpitan și în proprietarul corabiei decât în spusele lui Pavel.

12Și fiindcă limanul nu era prielnic pentru iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo pentru ca, dacă va fi cu putință, să ajungă să ierneze la Fenix, un liman al Cretei, cu vedere spre nord-vest și sud-vest.

Furtuna

13Începuse să sufle ușor vântul din sud și, crezând că pot ajunge la țintă, au ridicat ancorele și s-au ținut de coasta Cretei.

14Dar nu după multă vreme, s-a dezlănțuit asupra insulei un vânt aducător de furtună, numit Eurachilon.

15Deoarece corabia a fost învăluită și n-a mai putut ține piept vântului, ne-am lăsat purtați în derivă.

16Trecând repede la adăpostul unei insule numite Cauda, abia am putut să legăm strâns barca de salvare.

17După ce au ridicat-o, au folosit funii pentru a încinge corabia pe dedesubt și, de teamă să nu eșueze spre Sirtis, au coborât pânzele și s-au lăsat duși de vânt.

18Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce încărcătura peste bord,

19iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor și uneltele corabiei; au mers puțin mai departe, au măsurat din nou și au găsit cincisprezece stânjeni.

29De teamă să nu eșueze în locuri stâncoase, au lăsat patru ancore la pupa și se rugau să se facă ziuă.

30Dar cum corăbierii încercau să fugă de pe corabie și coborau barca de salvare la apă, pe motiv că trebuie să lase în jos ancorele de la proră,

31Pavel le-a zis centurionului și soldaților: „Dacă oamenii aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați!”

32Atunci, soldații au tăiat funiile bărcii și au lăsat-o să cadă.

33Înainte de ivirea zorilor, Pavel i-a îndemnat pe toți să mănânce, zicând: „Astăzi este a paisprezecea zi de când vegheați fără încetare și n-ați mâncat nimic.

34De aceea, vă îndemn să mâncați, căci lucrul acesta este pentru salvarea voastră, și niciun, apoi au ridicat pânza din față în bătaia vântului și s-au îndreptat spre țărm.

41Au dat însă peste un banc de nisip și corabia s-a împotmolit2Cor. 11:25.; în vreme ce prora s-a înțepenit în nisip și a rămas nemișcată, pupa a început să se sfărâme sub loviturile valurilor.

42Soldații aveau de gând să-i omoare pe întemnițați, ca să nu scape vreunul înot.

43Centurionul însă, care voia să-l salveze pe Pavel, le-a împiedicat planul. A poruncit ca cei ce pot înota să sară primii peste bord și să se îndrepte spre țărm,

44iar ceilalți să scape cum pot: unii pe scânduri, iar alții pe bucăți de corabie. Așa s-a făcut că auFap. 27:22. ajuns toți teferi la țărm.